Închide
Securitate nucleară Autor: Dr. Iosif Prodea , Cercetător ştiinţific gr. III la RATEN ICN Piteşti
Prezenta expunere reprezintă opinii şi păreri personale ale autorului împreună cu o sinteză de informaţii publice disponible pe internet, care nu angajează în niciun fel organizaţia unde autorul își desfăşoară din 1989 activitatea, respectiv Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleara (RATEN)-Institutul de Cercetări Nucleare (ICN) Piteşti. Menţionarea funcției deținute în organizație și a afiliaţiei autorului au doar scopul de poziţionare/probitate profesională. Activitatea științifică principală a autorului constă în efectuarea de analize deterministe privind securitatea nucleară a reactorilor nucleari, cu accent pe CANDU împreună cu analize de management al combustibilului nuclear pentru creșterea performanțelor de ardere ale acestuia. Portofoliul de lucrări al autorului cuprinde peste 60 de lucrări publicate în jurnale și volume ale unor manifestări științifice naționale și internaționale.
În contextul actual tensionat de război în apropierea şi chiar la graniţele României, populaţia României este îndreptăţită să audă vocea specialiştilor care lucrează în domeniul securităţii nucleare, pentru a asigura o bună informare despre ceea ce înseamnă securitatea nucleară a unei Centrale Nuclearo Electrice (CNE), problematica radiaţiilor ionizante şi a accidentelor nucleare. Scopul prezentului articol este de a informa publicul larg cu privire la aspectele mai sus menţionate, fără conotaţii politice sau comerciale.
Securitatea Nucleară (SN) reprezintă totalitatea măsurilor legale, organizatorice şi tehnice pentru asigura protecţia publicului şi mediului înconjurător împotriva efectelor dăunătoare ale radiaţiilor ionizante, [1, IAEA, 2006]. Asigurarea SN se realizează prin aplicarea Principiilor Fundamentale definite în [1], anume: P1.Responsabilitatea pentru Securitatea Nucleară (SN) ; P2. Rolul Guvernului; P3. Managementul SN (Leadership); P4. Justificarea facilităţilor şi activităţilor nucleare; P5. Optimizarea protecţiei; P6. Limitarea riscurilor pentru persoane; P7. Protecția generaţiilor prezente şi viitoare; P8. Prevenirea accidentelor nucleare; P9. Pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi răspunsul la sit.de urg. P10. Acţiuni protective pt. reducerea riscurilor existente sau posibile de expunere la radiații.
Trebuie subliniată importanța primelor trei principii, unde sunt definite responsabilitatea, rolul Guvernului și managementul securității nucleare. Centrala Nuclearo-Electrică (CNE) Zaporojie din Ucraina are o importanţă strategică de siguranţă energetică pentru Ucraina întrucât furnizează 20% din electricitatea Ucrainei. Capturarea ei de către forţe externe naţiunii ucraineene suverane care deţinea centrala reprezintă o ameninţare la adresa securităţii nucleare, deoarece a fost înlăturat prin forţa armelor managementul legitim al centralei, singurul responsabil juridic și legal pentru securitatea nucleară. În acest context, apare întrebarea legitimă: Cine este astăzi responsabil pentru securitatea nucleară a CNE Zaporojie? Armata rusă? Dacă au preluat controlul asupra CNE, dețin militarii ruși, în afară de arme, inclusiv competențe pentru managementul securității nucleare? Personal, am îndoieli serioase și consider că, cel puțin la nivel principial, securitatea nucleară a CNE Zaporojie este afectată. Sigur că această CNE poate funcționa în siguranță, în continuare, dacă deciziile privind SN sunt lăsate pe mâna specialiștilor, dar sintagma „preluării controlului de către Armata rusă” (ştire difuzată pe majoritatea posturilor TV, încă din 4.03.2022), nu poate să nu îngrijoreze opinia publică din Ucraina și din toată Europa. Inclusiv Agenția Internațională pentru Energie Atomică de la Viena (AIEA) și-a manifestat îngrijorarea în primele ore după anunțul capturării. Rămânem cu speranța în rațiunea și responsabilitatea conducătorilor militari care au preluat controlul centralei şi a superiorilor acestora. Securitate nuclear
Radiaţiile ionizante sunt acele radiaţii care produc ionizări ale atomilor, respectiv eliminarea electronilor şi transformarea atomilor în ioni. De ce sunt periculoase aceste radiaţii ionizante? Radiaţiile ionizante sunt periculoase pentru corpul uman deoarece acesta este alcătuit în mare parte din apă, cu hidrogen legat de oxigen, destul de uşor de ionizat de radiaţiile cu o energie mai mare decât pragul de ionizare, cum sunt, de exemplu, cele gamma emise de combustibilul ars dintr-o CNE. Ionizarea atomilor din celulele corpului uman este periculoasă, deoarece funcţiile celulei sunt dereglate, ea neştiind să lupte cu acest tip de agresiune, nefiind “educată” de experienţa sa ontogenetică actuală, insuficientă la acest tip de agresiune. Efectele expunerii la radiaţii ionizante sunt cunoscute, în funcţie de timpul de expunere şi energia radiaţiei pot apărea, gradual: stare de rău, ameţeli, greţuri, vărsături, mutaţii genetice, cancere, moartea. De aceea, operarea unei CNE şi a oricărei instalaţii nucleare presupune luarea tuturor măsurilor de securitate nucleară pentru evitarea expunerii, în special a populaţiei, la radiaţiile ionizante. Omenirea trăieşte de mii de ani în câmp de radiaţii cosmice, care nu sunt neapărat ionizante, la nivelul solului, dacă nu se depăşeşte un prag de expunere/doză absorbită pe kg corp uman. De exemplu, radiaţia luminoasă de la Soare, nu este ionizantă, deşi ne putem arde pielea prin expunere excesivă la soare, la plajă, fără ionzări ale atomilor celulelor din corp, ca şi cum ne-am arde la flacăra unui foc banal, de grătar, de exemplu. Importantă este energia radiaţiilor, iar cele din spectrul vizibil (adică ceea ce vedem cu ochii) nu ne produc ionizări. Pe măsură ce înaintăm spre “coada spectrului”, spre radiaţiile ultraviolete (amintiţi-vă de ROGVAIV, Roşu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet), acestea au energie din ce în ce mai mare (frecvenţă mai mare) şi ne pot produce arsuri ale pielii, dar nu ionizări. Radiaţiile produse de produşii de fisiune generaţi de reacţiile nucleare de fisiune din combustibilul nuclear sunt radiaţii gamma de natură electromagnetică, la fel cu cele luminoase, dar deosebirea fundamentală față de ultimele este aceea că ele au energii mult mai mari şi ne pot afecta sănătatea prin dereglarea funcţionării celulelor noastre conţinănd multă apă, mult hidrogen, cum am mai spus. Ele sunt radiaţii ionizante cu energie mare. De aceea, pe scurt, organismul uman trebuie protejat împotriva radiaţiilor ionizante, care ne pot deranja atomii moleculelor noastre din corp, prin ionizare. Şi, ca ultimă considerație, ființa umană, specia umană n-a dezvoltat un simţ care s-o atenţioneze, să detecteze instantaneu sau timpuriu radiaţiile ionizante, neavând de-a face cu ele de-a lungul sutelor de mii de ani de evoluţie ontogenetică. Omul şi-a creat organe de simţ pentru pericolele uzuale (simţurile tactil, termic, dureros, olfactiv, gustativ). Radiaţiile ionizante n-au existat de-a lungul miilor de ani de evoluţie decât în Cosmos. Abia în ultima sută de ani revoluţiile tehnologice ale secolului XX ne-au adus în contact cu radiaţiile ionizante de energii mari, acest interval de timp fiind mult prea scurt pentru ca fiinţa umană să dezvolte organe de simţ specifice pentru detectarea timpurie a expunerii la radiaţiile ionizante. Securitate nuclear
CNE Zaporojie din Ucraina este o instalaţie formată din 6 reactoare (unităţi) nucleare pentru producerea energiei electrice utilizând reacţia de fisiune nucleară controlată. Centrala este situată în sud-estul Ucrainei, lângă orașul Enerhodar, pe malul lacului de acumulare Kahovka de pe râul Nipru. Are 6 reactoare nucleare VVER-1000 cu apă ușoară presurizată, fiecare generând 950 MWe, pentru o putere totală de 5.700 Mwe, [2, www.wikipedia.org]. Centrala generează circa jumătate din energia electrică de natură nucleară a Ucrainei și mai mult de o cincime din electricitatea totală generată în Ucraina, [2]. De aceea CNE Zaporojie are o importanţă strategică de siguranţă energetică pentru Ucraina și de aceea, chiar dacă astăzi 9 martie 2022 securitatea nucleară a centralei este asigurată la nivel tehnico-operaţional, ea trebuie menținută la toate nivelurile, inclusiv la nivelul managementului şi răspunderii legale care trebuie să fie clară juridic.
Reactorul VVER (sau WWER) este de concepţie rusească, de tip vas de presiune cu apă ușoară, care îndeplinește dublu rol, de agent de răcire și moderator, Fig. 1, [3, IAEA, 2003]. Combustibilul este Uraniul ușor îmbogățit, aproximativ 4.5% conținut de U235 în masa de Uraniu, ceea ce permite utilizarea unui moderator comun, apa ușoară, destul de ieftină. Totuși, în compensație, procesul de îmbogățire (de concentrare a U235 de la 0.7% la 4.5%) este costisitor, în urmă cu câteva decenii și-l permiteau doar statele dezvoltate. În zilele noastre asistăm la o „democratizare” a tehnologiei de îmbogățire, în sensul că inclusiv țări mai mici sau în curs de dezvoltare au programe, în general netransparente și nesupuse reglementărilor internaționale de neproliferare, de îmbogățire a Uraniului, țintind componenta militară a tehnologiei. Nu este locul să fie specificate nume de state, care nu fac parte din membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU), dar care promovează în mass-media mesaje belicoase și amenințări cu rachete de ultimă generație purtătoare de armele nucleare.
Fig. 1. Schema unei CNE VVER, [3]
Cele 6 reactoare nucleare de la CNE Zaporojie sunt de tip VVER-1000, au dezvoltate de fosta Uniune Sovietică în anii 1975-1985 și aparțin Generației a II-a de CNE (la fel ca majoritatea CNE aflate în exploatare), având trăsături de securitate comparabile cu cele ale CNE CANDU, semnificativ îmbunătățite față de tipul de reactori RBMK Cernobâl. Reactori VVER-1000 există în Rusia (5 unitati), Ucraina (9 unitati), Cehia (1 unitate) și Bulgaria (2 unități). Se apreciază și se demonstrează în [4, Tusheva, 2011] că proiectul (design-ul) VVER 1000 urmărește pe cel al reactoarele vestice PWR de Generatia a II-a, având trăsături de securitate comparabile.
Asigurarea securității nucleare presupune îndeplinirea următoarelor deziderate, [1, IAEA, 2006]: controlul regimurilor normale și anormale ale CNE; prevenirea și limitarea deteriorării sistemelor de proces ale CNE; asigurarea protectiei personalului, populatiei și a mediului inconjurator împotriva iradierii sau contaminării radioactive, în toate regimurile de funcționare a CNE, normale sau în caz de accident. Asigurarea dezideratelor mai sus enunțate se face printr-o serie de măsuri și mijloace tehnico-organizatorice. Ne vom opri asupra mijloacelor tehnice de control și siguranță a CNE, mai precis asupra mecanismelor de control al reactivității și sistemelor de securitate activă și pasivă.
Mecanismele de control al reactivității la CNE VVER-1000 constau în aprox. 60 de bare mecanice verticale absorbante, plasate strategic în vasul de presiune, pentru a asigura inserție de reactivitate pozitivă sau negativă, după caz. Există, de asemenea, un sistem de adiție Bor lichid în moderatorul apă uşoară (același cu agentul de răcire), care poate funcționa și în regim de injecție rapidă, de avarie, pentru „otrăvirea” reacției de fisiune și oprirea rapidă a reactorului. Sensul cuvântului ”otrăvire” este acela de atenuare drastică a reacției de fisiune, prin absorbția mărită de neutroni.
Sistemele de securitate la VVER-1000 sunt, după Ref. [3, 4]: sistemul de răcire de avarie al zonei active (ECCS-Emergense Core Cooling System), structurat pe 3 linii independente de înaltă, medie și joasă presiune. Acest sistem conține pompe, fiind de natură activă; 4 rezervoare mari cu apă ușoară plasate la diferite înălțimi lângă anvelopă. Acest sistem este de natură pasivă, apa curgând gravitațional în zona activă, în caz de necesitate; sistemul anvelopei din beton precomprimat și ranforsat; sistemul de injecție rapidă a Borului în moderator; sitemul de evacuare a gazului din vasul de presiune în caz de accident, pentru reducerea presiunii în zona activă; sistemul de spray-uri cu vapori de apă pentru reducerea presiunii în anvelopă, în caz de accident.
Reactorul CANDU (CANada Deuterium Uranium) este de concepţie canadiană, se bazează pe conceptul tubului de presiune imersat în moderator, pe utilizarea Uraniului natural (neîmbogățit) drept combustibil și a apei grele ca agent de răcire și moderator, Fig. 2.
Fig. 2. Schema tehnologică a CNE CANDU, [5]
Acestea sunt avantajele economice ale conceptului CANDU. Pe de altă parte, separarea moderatorului din vasul calandria nepresurizat, de agentul de răcire care circulă prin tuburile de presiune presurizate aduce și dezavantajul coeficientului de vid pozitiv, adică în condițiile spargerii unei conducte (pierderii lichidului de răcire), reacțiile de fisiune se intensifică, moderarea nefiind pierdută, ceea ce nu este de dorit din punctul de vedere al securității nucleare. LA PWR si VVER, reacțiile de fisiune se încetinesc la spargerea unei conducte, deoarece moderatorul este același cu agentul de răcire, unul și același lichid se pierde. Drept urmare, la CANDU s-au prevăzut sisteme de siguranță duble, independente fizic și funcțional și separate de sistemele de proces. La fel ca la PWR și VVER, sistemele de siguranță la CANDU sunt: anvelopa de protecție din beton precomprimat și ranforsat, sistemul de răcire de avarie al zonei active (ECCS) cu trei trepte de presiune, rezervorul pasiv cu apă, situat la înălțime și două sisteme de oprire rapidă, unul cu bare absorbante verticale-SDS1 și al doilea SDS2, bazat pe injecția de otravă în moderator (nitrat de Gadoliniu, foarte absorbant de neutroni). Eficacitatea acestor două sisteme este apropiată, în mai puțin de două secunde puterea reactorului este redusă de la 100% la 7%, adică la puterea reziduală a produșilor de fisiune datorată emisiei de radiații gamma, putere care trebuie evacuată, în continuare, din zona activă prin menținerea circulației agentului de răcire. Puterea reziduală scade foarte lent în timp, dar nu dispare.
Mecanismele de control ale CNE CANDU sunt în număr de 4: Sistemul de Control Zonal (SCZ) cu apă ușoară, Sistemul Barelor Ajustoare (SBA), Sistemul Barelor Mecanice Absorbante (MCA) și Sistemul de Adiție Otravă (SAO) în moderator. SCZ controlează foarte fin reactivitatea zonei active, care trebuie menținută cât mai aproape de zero. Mai precis, în funcționarea normală a CNE CANDU reactivitatea zonei se menține în domeniul ±0.5mk, mai puțin de 1 la mie (sub 1 mk), adică creșterea/descreșterea populației de neutroni trebuie să fie sub acestă rată de 1 neutron la mia de neutroni pentru două generații succesive de neutroni. Domeniul SCZ este ±3mk, suficient pentru un reglaj de finețe al reactivității. Pentru nevoi de reactivitate negativă sub -3mk se folosesc barele MCA, iar pentru necesar de reactivitate pozitivă se extrag din cele 21 de bare ajustoare, normal inserate complet în zona activă. La nevoie se poate adăuga/extrage Bor în moderator prin SAO. Toate mecanismele de control sunt conduse de două calculatoare de proces redundante, care asigură funcționarea sigură a reactorului CANDU. Sistemele speciale de securitate SDS1 și SDS2 intervin la depășirea unor valori presetate ale parametrilor de operare sau în caz de accident, oprind reactorul în mai puțin de două secunde.
Reacțiile nucleare de fisiune din oricare tip de reactor nuclear energetic (PWR, VVER, BWR, CANDU etc.) duc la eliberarea de energie sub formă de căldură, folosită pentru producerea de abur în circuitul secundar, abur care se destinde în turbină, învârtind-o și producând electricitate. În același timp, în combustibil se acumuleză produși de fisiune foarte radioactivi, în special gamma radioactivi. Aceste radiații gamma de mare energie sunt responsabile pentru generarea în continuare de căldură în combustibil, chiar dacă reacțiile de fisiune au fost oprite (reactorul oprit). Această căldură (putere) gamma, de aprox 7% din puterea nominală imediat după oprirea reactorului trebuie evacuată, în continuare, pentru a preveni încălzirea excesivă/topirea combustibilului, cum s-a întâmplat la Fukushima în 2011. Accidentul de la Fukushima s-a datorat pierderii în totalitate a surselor de electricitate, accident de tip SBO (Station Black-Out). Deși toate cele 4 unități funcţionale de pe amplasament au fost oprite automat (de la semnalul de scram dat de cutremur), căldura de dezintegrare gamma a inceput să se acumuleze în piscinele cu combustibil ars, ducând succesiv la evaporarea apei în care era scufundat combustibilul, topirea tecilor de zircaloy şi începerea eliberării produşilor de fisiune gazoşi din combustibil, reacția exotermă zirconiu-apă cu eliberare de hidrogen (un gaz foarte inflamabil), explozia hidrogenului acumulat local (transmisă și văzută la TV), eliberare masivă de produși de fisiune gazoși în atmosferă. Această succesiune de fenomene poate fi comună oricărui tip de CNE, dacă nu se evacuează pe termen lung căldura reziduală gamma din zona activă. Cauzele accidentului de la Fukushima au fost: slăbiciunea proiectelor inițiale, în sensul neactualizării măsurilor de securitate la evenimentele externe (valuri tsunami) în dinamică continuă, odată cu schimbările climatice. Mai precis, reactoarele de la Fukushima au fost proiectate în anii ’60 să reziste la valuri tsunami de 5-6 metri (aceasta era înălțimea maximă ”credibilă” la acea vreme, acolo), în vreme ce valul care a lovit la 11 martie 2011 a avut peste 10 m înălţime, [6, WENRA, 2011].
Pericolul cel mai mare în caz de accident la o CNE este reprezentat de inventarul mare de produși de fisiune radioactivi gamma, urmare a arderii combustibilului. Acest inventar este practic, întreaga cantitate de combustibil din zona activă şi poate atinge 100 tone la o CNE de 700 Mwe (CANDU). Valori apropiate ale inventarului sunt comune şi pentru celelalte tipuri de CNE. În cazul accidentului de la Cernobâl din 1986, o bună parte din acest inventar (zeci de tone) a fost eliberat în atmosferă, în urma exploziei mecanice (explozia aburului), urmare a excursiei brutale de putere, din cauza manevrării total necorespunzătoare a reactorului, culmea ironiei, în timpul unui experiment de testare a îmbunătăţirii securităţii!. A rezultat cea mai mare eliberare de radioactivitate în mediul înconjurător din istorie, cu urmările pe termen lung cunoscute. Cauzele: lipsa cvasitotală a culturii de securitate, manevrarea defectuoasă a CNE cu încălcarea mai multor reguli de securitate, proiect defectuos al barelor de oprire (doar partea din mijloc a acestora era efectiv, absorbantă, capetele erau din grafit- moderator, care a ambalat reactorul, în primă fază a introducerii de urgență. În plus barele erau foarte lente, le trebuia 10 secunde să ajungă în zonă, 10 s este un timp ”nuclear” enorm, la CANDU de ex. barele de oprire ajung în zonă în sub 2 s). Singurul accident sever din istorie, care a fost relativ confinat (”arestat”) în anvelopa de protecție a fost cel de la CNE PWR de la Three Mile Island (TMI), în 1979. Noţiunea de accident sever la CNE presupune defectarea elementelor combustibile și, implicit, eliberarea de reactivitate dincolo de barierele de protecție, într-o măsură mai mică sau mai mare. Un indicator al siguranței unei CNE constă în evaluarea probabilistă a riscului de defectarea a zonei active (a combustibilului), CDF (Core Damage Frecvency). Accidentul de la TMI este singurul care a apărut în funcționarea normală a unei CNE, prin defectarea unei pompe de alimentare cu apă, suprapusă cu o eroare de mentenanță și câteva erori umane, să le zicem acceptabile, în comparaţie cu cele de la Cernobâl. Aceasta arată cam care este probabilitatea de defectare în timpul funcționării a celor peste 439 de reactori nucleari aflați în funcțiune pe mapamond din anii 1950, de peste 70 de ani. Acești reactori totalizează un număr de aprox 20,000 reactori*an de operare, conform bazei de date IAEA PRIS [7, IAEA-PRIS, 2021]. Mai pe înțelesul tuturor, dacă toate CNE sunt operate conform standardelor de siguranță în vigoare, atunci un accident sever precum TMI cu consecinţe nesemnificative pentru populaţie, poate avea loc pentru o unitate nucleară medie reprezentativă o dată la 20,000 de ani, conform practicii și experienței de operare de până acum, (CDF=2×10-4 evenimente/an/unitate). Totuși, securitatea nucleară s-a îmbunătățit continuu după 1986 și după 2011, astfel că este de așteptat ca probabilitatea de accident sever să scadă în viitor. Pe de altă parte, frecvența de defectare a zonei active-CFD se evaluează separat pentru fiecare instalație nucleară în parte, relativ la un set de evenimente de inițiere predefinite, prin analize specifice PSA (Probabilistic Safety Assessments). De exemplu pentru reactorii CANDU o valoare medie a CFD este de ordinul 10-5 evenimente/an, [8, Dinnie, 2000], adică un accident sever cu eliberări masive de radioactivitate în mediu poate avea loc o dată la o sută de mii de ani, o probabilitate foarte mică de altfel. Pentru reactorii VVER-1000, precum cei de la Zaporojie Ucraina, probabilitatea de defectare a zonei active cu eliberare masivă de radioactivitate este similară, la aceeaşi valoare medie de 10-5 evenimente/an, [9, Bengtsson, 2010]. Amintim că organismele de reglementare cele mai exigente de pe mapamond, precum United States Nuclear Regulatory Commission (NRC), impun o valoare CDF mai mică sau egală cu 10-4 evenimente/an pentru CFD, [10, US-NRC, 1990]. Din acest punct de vedere, ambele tipuri de reactoare CANDU și VVER respectă cerințele de reglementare cele mai exigente şi, probabil nu întâmplător, până în zilele noastre nicio CNE CANDU sau VVER nu a fost subiectul unui accident nuclear de operare.
Problemele care rămân actuale, din păcate, sunt cele generate de război, respectiv preluarea conducerii CNE Zaporoje prin intervenție armată și întreruperea alimentării cu electricitate a CNE Cernobâl. Ambele pot afecta securitatea nucleară pe termen lung și creează o stare de neliniște publicului de pretutindeni.
⋅ Dacă oricare CNE este operată corespunzător, cu respectarea tuturor măsurilor de securitate nucleară, inclusiv actualizarea permanentă a măsurilor la noile realități și condiții climatice, prin implementarea şi menţinerea unei solide culturi de securitate în rândul angajaților (cultura respectului față de reguli), atunci probabilitatea unui accident major cu eliberare de radioactivitate în mediul înconjurător este de ordinul estimărilor CDF, adică extrem de mică.
⋅ Publicul nu trebuie să se teamă mai mult de o CNE decât de alte instalații similare de producere a energiei. Riscul de accident asociat este comparabil, de multe ori chiar mai mic la o CNE. În schimb, mediatizarea accidentelor nucleare a fost amplificată şi exagerată de mass-media, speculând în mod imoral de multe ori, lipsa de informare a publicului cu privire la energia nucleară şi exagerând efectele nocive asociate radiaţiilor ionizante, acele radiaţii nedetectabile de organele noastre de simţ noastre actuale. Este foarte uşor de manipulat publicul sau un grup de oameni cu privire la un pericol pentru care nu ai organe de simţ, pe care nu-l vezi, nu-l auzi, nu miroase, nu are gust, nu te arde, nu-l poţi pipăi. Aici trebuie punctat că, inclusiv deţinătorii legali ai instalaţiilor nucleare, fie ele de cercetare sau energetice, trebuie să depună eforturi continue și susținute de popularizare, îndrăznesc să spun chiar împrietenire a publicului cu energia nucleară, care nu este mai periculoasă decât alte surse de energie prin combustie. Există informații pe site-urile oficiale, există și acţiuni punctuale, dar este necesar un program periodic de informare și ținere la curent a publicului, mai ales după perioada post-covid, când publicul s-a ”hrănit” doi ani de zile cu știri de toate tipurile, inclusiv ”fake-news”, servite cu generozitate de rețelele sociale.
⋅ În contextul nedorit al unui accident nuclear cu eliberare în atmosferă de produși radioactivi, inclusiv Iod-131, recomandarea mea este ca publicul să aștepte cu răbdare acțiunea autorităților. Nu se ia iodură de potasiu preventiv! Nu blocați farmaciile precum benzinăriile în seara de 9 martie 2022, pe baza zvonurilor lansate pe rețele sociale! Iodura de potasiu se ia la momente bine stabilite, calculate de specialiști, pentru fiecare zonă geografică în parte, în funcție de locul accidentului, intensitatea emisiilor, factori meteo, viteza vântului, nebulozitate etc. Îndemn la încredere în autorităţi, ele ne reprezintă de facto, înaintea altor grupări de pe reţele sociale.
⋅ În contextul regional al evenimentelor din Ucraina, unde controlul asupra celei mai mari CNE din Europa afost preluat ilegitim de o terță parte prin forța armelor, apreciez că este afectat managementul securității nucleare, respectiv răspunderea pentru securitatea nucleară devine neclară. Recomand publicului calm, vigilență și informare din surse autorizate multiple.
⋅ În acelaşi context de război regional, întreruperea alimentării cu electricitate de la reţea a CNE Cernobâl, chiar dacă nu mai are unităţi funcţionale, reprezintă o altă ameninţare/vulnerabilitate la adresa securităţii nucleare a centralei în ansamblu, deoarece alimentarea pompelor de răcire a combustibilului ars din generatoarele Diesel este doar o soluţie de avarie, nu o soluţie pe termen lung. CNE Cernobâl trebuie conectată la rețeaua electrică în cel mai scurt timp, pentru a reface starea de asigurare completă a securității nucleare și liniștirea publicului de pretutindeni.
[1] IAEA Fundamental Safety Principles : Safety Fundamentals, International Atomic Energy Agency, 2006
https://www-pub.iaea.org/MTCD/publications/PDF/Pub1273_web.pdf
[2] www.wikipedia.org
[3] IAEA WWER-1000 Reactor Simulator, 2003
https://www-pub.iaea.org/MTCD/Publications/PDF/TCS-21_web.pdf
[4] P. Tusheva, Modelling and Analysis of Severe Accidents for WWER-1000 Reactors, PhD Thesis, Helmholtz-Zentrum, Dresden,
2011, https://inis.iaea.org/collection/NCLCollectionStore/_Public/45/031/45031581.pdf
[5] https://www.researchgate.net/figure/2-A-complete-schematic-of-the-CANDU-R-nuclear-reactor
[6] Stress Tests Specifications Proposal by The WENRA Task Force, 21 April 2011
http://ec.europa.eu/energy/nuclear/safety/doc/swd 2012 0287 en.pdf
[7 https://pris.iaea.org/PRIS/home.aspx, ultima accesare la 9.03.2021
[8] K.S. Dinnie, V.M. Raina, Evaluation of Severe Accident Risk in The Pickering A Risk Assessment, 2000,
https://inis.iaea.org/collection/NCLCollectionStore/_Public/30/020/30020467.pdf
[9] Lisa Bengtsson, Jan-Erik Holmberg, Jukka Rossi, Michael Knochenhauer, Probabilistic Safety Goals for Nuclear Power Plants,
Report number: 2010:35 ISSN: 2000-0456, Available at www.stralsakerhetsmyndigheten.se
[10] USNRC, “Safety Goals for the Operation of Nuclear Power Plants,” 51 FR 28044; August 21, 1986, republished in
”Risk Metrics for Operating New Reactors”, 1990
https://www.nrc.gov/docs/ML0909/ML090910608.pdf
