”Dacă există condiții bune, înotul poate să înceapă și la vârsta de 6-8 luni” – Aurelian Curticăpean, antrenor de natație

de Liviu Ardelean

Din ce în ce mai popular în rândul copiilor, înotul ajută corpul să se dezvolte armonios și întreține sănătatea mintală. „Înotul este medicament antidepresiv”, spune Aurelian Curticăpean, care de 22 de ani inițiază copii în acest sport. Numărul celor care se înscriu la astfel de cursuri este în creștere, însă cum știm când copiii sunt pregătiți să înceapă acest sport și cum trebuie să se pregătească părinții pentru a-și susține copiii?

În unele cazuri, acest sport poate fi șansa de care au nevoie cei care nu mai au speranțe. Primul client al antrenorului de înot Aurelian Curticăpean avea 6 ani, 15 kg și mici speranțe că va supraviețui. Din cauza problemelor grave de imunitate, copilul avea nevoie de un transplant de celule stem, imposibil de realizat din cauza corpului prea slăbit, care nu ar fi suportat procedura medicală. Părinții au decis să-l înscrie la înot, iar practica i-a călit organismul, a ajutat la creșterea imunității și a stimulat circulația. Testele de sânge au arătat ulterior că decizia a fost cea mai bună. „Înotul i-a salvat viața”, au mărturisit părinții după ce sănătatea copilului s-a îmbunătățit atât de mult încât corpul a fost pregătit pentru transplantul necesar.

Aurelian Curticăpean, profesor de sport de 25 de ani și antrenor de înot de 22 de ani, spune într-un interviu acordat cititorilor educatieprivata.ro care sunt beneficiile înotului, de la ce vârstă poate fi practicat acest sport, dar și cum se pot pregăti părinții când copiii lor decid că vor să facă performanță.

Care sunt beneficiile înotului?

Beneficiile înotului sunt pe toate palierele. Pe partea psihică: te destresează, te eliberează de energia negativă. Emoțional: te ajută să treci mai ușor peste probleme, înotul este un medicament antidepresiv. Pe partea fizică: dezvoltă armonios corpul, mai ales la copii, tonifică foarte bine toată musculatura, dezvoltă foarte bine capacitatea de efort. Socializare: se lucrează în echipă, nu ești singur.

Prin stimularea circulației, eliminăm foarte multe toxine și activăm procese metabolice care ajută la creșterea nivelului de imunitate. Un principiu foarte important la care țin atunci când încep un drum cu un copil este călirea, folosind soarele, apa și aerul. Sănătatea este obiectivul numărul unu.

Pentru un copil, înotul este decisiv atunci când stimulează procesele de creștere, dar mai ales ajută imunitatea: rezistența la răceală, la boli autoimune sau psihice. Din păcate, sunt multe afecțiuni pe care le au copiii de astăzi: obezitate, boli cardiace și, în ultimul timp, diabet juvenil.

Care este vârsta recomandată pentru prima lecție de înot?

Înotul nu are vârstă. Nu există o vârstă optimă, deși se spune că aceasta ar fi la 5-6 ani. Am lucrat și cu copii mici, și cu copii mari, și cu adulți. Dacă există condiții bune din punct de vedere igienic și al calității apei, înotul poate să înceapă și la vârsta de 6-8 luni, când copiii au un instinct acvatic, după ce au trăit în mediul intrauterin. Momentul în care ei conștientizează presiunea apei, pericolul, capătă puțină teamă pe la 3-4 ani. La 5 ani conștientizează ce este apa și cu ajutorul părinților și al unui specialist pot fi inițiați.

Dacă vorbim de condiții ideale de a iniția un copil strict pentru a-i forma niște deprinderi elementare pentru a se deplasa prin apă, cred că cea mai bună vârstă este de 8-9 ani la fete, spun specialiștii, iar la băieți de 9-10 ani. Însă, pentru fiecare copil este diferit. Totul depinde de condițiile materiale pe care le avem și de obiectivele pe care ni le propunem.

Ce este cel mai important pentru o persoană care vrea să practice acest sport?

Copiii au nevoie la început de foarte multă încredere și comunicare adaptată pentru vârsta lor. Motricitatea este un alt element care ne interesează atunci când vorbim despre progres și de ce facem după ce inițiem un copil în natație.

La adulți este important ca primul pas să îl facă cu dreptul și să nu își creeze niște traume dacă merg la cursuri în care se fac greșeli de didactică și, în loc să capete încredere, își creează fobii. Este foarte greu să lucrezi cu adulții dacă au frică de apă, chiar mai greu decât la copii.

Cum trec copiii peste frica de apă?

Adultul care se ocupă de copil – fie că este părinte, fie că este antrenor – să nu forțeze copilul. Trebuie să îl urmărească, să vadă care sunt fobiile, să îi vadă punctele tari, punctele slabe și să adapteze totul la nivelul lui, adică terminologia să fie pe înțelesul copilului, să înceapă progresiv, adâncimea apei trebuie să fie una mică pentru a simți fundul bazinului, să nu îl forțăm să intre în apă adâncă și în niciun caz să nu îl împingem sau să-l aruncăm în apă.

Trebuie să îi câștigăm încrederea fiind aproape de el, să nu îl trădăm, să îl încurajăm mereu și să urmăm o metodică adaptată pentru fiecare copil. Sunt personalități diferite și misiunea noastră este de a descoperi punctele cheie fără să forțăm lucrurile, pentru că nu îi vom face campioni la 6-7 ani.

Sunt și anumite tactici pentru a-l determina pe copil să se bage cu capul în apă. Jocul didactic este o metodă prin care scăpăm copiii de teamă. Mijloacele pe care le folosesc eu ca antrenor sunt cele ludice, prin care introduc copilul într-un mediu nou și o lume pe care o acceptă în funcție de modul în care noi abordăm inițierea. În momentul în care simte că că are pe cineva aproape, el își va dori să avanseze. Îl ajutăm, apoi îl asistăm, după care va lucra singur sub supravegherea noastră.

Un copil care merge la înot, încet-încet trebuie să se detașeze de familie. În momentul în care familia intervine peste antrenor se creează o confuzie și copilul nu mai știe ce să facă. Părinții trebuie să iasă treptat din cadru, pentru ca antrenorul să se ocupe exclusiv de copil. Noi nu putem fi și părinți, și antrenori. Am fost în această calitate de părinte-antrenor cu băieții mei și mi-a fost foarte greu, nu recomand.

Ce îi sfătuiți pe părinții care vor să-și îndrume copiii spre acest sport?

Să meargă cu copilul la bazin, să urmărească din exterior activitatea unui curs de înot, la mai mulți instructori. Sunt copii care sunt compatibili cu o anumită metodă. Sunt copii care acceptă să învețe cu o antrenoare sau cu un antrenor. Să meargă cu ei la bazin și să urmăresc cum se desfășoară o lecție, să le urmărească reacțiile, apoi să discute cu el.

Ținând cont de locație, antrenor și istoricul acestuia sau cerând referințe, putem alege un curs de înot. Condițiile materiale vor trece pe plan secund în momentul în care va ajunge acolo, când va conta cel mai mult cel care se așază în fața copilului și transmite bucurie, încrede și îi formează deprinderile.

Cum să se pregătească părinții ai căror copii decid să facă înot de performanță?

Părinții care așteaptă să vadă performanțe foarte repede trebuie să înțeleagă un lucru: copiii lor nu sunt niște mașini și nici adulți în miniatură. Sportul de performanță înseamnă sacrificii, rutină, timp foarte mult, lucru în echipă, efort constant și investiție în sănătatea lui. Altfel le putem face rău, să le creăm frustrări și traume. Sunt pași naturali de parcurs, trebuie să se dezvolte anatomic.

În momentul în care un copil alege să meargă pe acest drum, să fie susținut chiar dacă are un ritm mai greu. Părintele să creadă în el, să îl ajute pe latura emoțională. Să nu ne mai comparăm copiii! La 12-13-14 ani, din cauza presiunii, sunt deja obosiți și urăsc înotul. Este un sport dur. Să îi iubească așa cum sunt și să aprecieze întotdeauna progresul.

Părinții care aleg acest sport trebuie să fie conștienți că performanța înseamnă resurse materiale. Costurile sunt destul de mari pentru că, în general, sportul românesc nu este susținut cum ar trebui să fie, ca în țări precum Ungaria, Polonia, Slovenia.