Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel, despre situația din Belarus: ”Ne îndreptăm spre un masacru”

Svetlana Aleksievici, jurnalistă de investigații și laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, a povestit, în urmă cu două zile, pentru ziarul italian La Repubblica, ce se întâmplă în capitala Minsk, unde, astăzi, zeci de mii de oameni participă la un protest împotriuva președintelui Alexandr Lukașenko.

„Ceea ce se întâmplă aici este de neconceput, de neconceput chiar și în alte națiuni din fostul bloc sovietic. Probabil că ați văzut numărul mare de vehicule și de „ cămăși negre „, cum numesc oamenii trupele de intervenție datorită culorii uniformelor lor și modului în care tratează protestatarii. Nu știu cine sunt, ce sunt învățați sau ce substanțe li se administrează. Primesc un salariu bun și chiar și o casă. Poate de aceea se comportă într-un mod atât de inuman și brutal „.

„Suntem deja într-un <Maidan>, doar mai puțin sângeros. Ne temem cu adevărat de sânge, chiar și de mirosul său. Există totuși unii care cred că nu poate exista o revoluție fără vărsare de sânge. Nu sunt de acord, dar totul pare să se îndrepte spre un masacru „.

Întrebată ce ar putea să împiedice un masacru, Svetlana Aleksievici a răspuns: „Doar o intervenție a comunității internaționale. Suntem o țară mică. Mă tem că nu putem reuși singuri.”

Despre Svetlana Aleksievici:

S-a născut la 31 mai 1948 la Ivano-Frankivsk (fost Stanislav), în vestul Ucrainei. După ce tatăl ei a fost demobilizat din armată, familia – tatăl bielorus şi mama ucraineană – s-a stabilit în Belarus, unde părinţii au lucrat ca profesori la sat. A studiat jurnalismul la Minsk. După absolvire, a lucrat în redacţii din provincie şi apoi din capitală. Prima ei carte, compusă din mărturiile unor oameni care şi-a u părăsit locurile natale, a fost retrasă din librării de autorităţi.

La începutul anilor 2000 a plecat din Belarus, atât în semn de protest faţă de dictatura lui Aleksandr Lukaşenko, cât şi pentru a se putea dedica plenar scrisului. După perioade petrecute în Italia, Germania, Spania şi Suedia, a revenit, în 2011, la Minsk. În 2015 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, pentru „scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre“. A devenit astfel unul dintre puţinii scriitori distinşi pentru nonficţiune. (sursă informații: Humanitas.ro)