fbpx

Psiholog Iulia Radu: Viața prin ochii adolescenților

Psih. Iulia Radu, consilier școlar la LTN: Cineva deschide ușa când ești pregătit să vezi și să înțelegi ce este dincolo.

Adolescența este o perioadă din viața fiecărui om, cu un specific deosebit. Este acea etapă când copilul este suficient de pregătit să devină independent, autonom și să se îndrepte cu multă energie spre viața de tânăr adult.

Această etapă este percepută și ca o perioadă cu provocări pentru persoana în cauză, dar și pentru cei din jur, tocmai datorită transformărilor și a delimitării rolurilor de copil mic care ascultă și preia tot ce i se spune și de tânăr cu propriile opinii despre viață, principii și nevoi.

Lucrând cu adolescenți am observat că ce este de fapt important este ca tu, adultul, să poți înțelege perspectiva celuilalt, să intri în Universul lui de căutări. Ușa se deschide odată ce ești pregătit să vezi, auzi și înțelegi ce este dincolo.

De acest lucru avem nevoie cu toții, de fapt: să fim înțeleși și acceptați așa cum suntem și simțim.

După începerea pandemiei, am interacționat și mai mult cu cei de la liceu și am fost complet fascinată de resursele pe care le au și maturitatea cu care privesc situația. Mulți dintre ei au pasiuni, se exprimă prin artă, prin muzică, cântă la instrumente și sunt foarte receptivi la ce trăiesc cei din jur.

Totodată, am observat și că nivelul de anxietate s-a menținut sau a crescut, apărând și depresia în anumite cazuri. Întrebarea este: cine nu a simțit cel puțin o dată anxietate în acest an? Probabil că toată lumea, însă frecvența și nivelul acesteia sunt aspecte importante și utile ca și preocupare. Dacă aceste stări de stres intens și teamă durează de 6 luni, un an, doi ani, este suficient de alarmant pentru a acționa într-o direcție de ameliorare.

De multe ori, tocmai pentru că adolescența este privită ca fiind o perioadă intensă, provocatoare și trecătoare, apare gândul că va trece, că lucrurile se vor schimba. Și uneori chiar așa este. Este un tranzit în care toate căutările își găsesc răspuns valabil, cel puțin pentru moment sau pentru un interval de timp. Dar uneori poate că nu este doar despre perioadă, și aici mă refer la acea anxietate trăită intens care afectează în mod vizibil persoana în cauză.

Cum putem recunoaște anxietatea și depresia?

Le-am pus la un loc tocmai pentru că după perioade îndelungi de anxietate există o probabilitate ca depresia să se instaleze.

Voi enumera câteva dintre comportamentele generale care pot apărea, putând fi diferențe în funcție de unicitatea persoanei, istoric și alți factori (evenimente din familie, experiența de la școală, contextul social și financiar, influența comunității).

Manifestările pot fi:

  • Stare de stres constantă despre școală, sarcini, participarea la ore, relațiile cu ceilalți;
  • Irascibilitate crescută care se manifestă constant (îi sare țandăra din orice);
  • Lipsa de interes pentru a ieși din casă, pentru activități și socializare directă;
  • Energie scăzută;
  • Petrecerea timpului aproape exclusiv în jocuri pe playstation, calculator (ca refugiu) și deconectarea de la lumea reală;
  • Dificultăți de a se odihni (insomnie – adoarme greu, târziu, doarme puține ore pe noapte);
  • Lipsa apetitului;
  • Probleme medicale recurente (dureri de cap, stomac, amețeli, stări de greață);
  • Lipsa atenției pentru felul în care arată, pentru îngrijire;
  • Izolarea (stă exclusiv în camera ei/lui toată ziua, fără a interacționa);
  • Sentimentul de vină sau lipsă de valoare.

Aceste comportamente descrise pot apărea uneori, este foarte importantă constanța și intensitatea lor. Dacă se regăsesc mai multe astfel de manifestări care durează de o perioadă de timp, atunci este important să li se acorde atenție, acompaniată de înțelegere și compasiune, pentru a nu fi confundate cu „este doar adolescența, o să treacă”.

Ce este de făcut dacă aceste comportamente persistă?

Esențială este alianța creată între adolescent/ă și persoanele apropiate. Înțelegerea și comunicarea sunt foarte importante pentru a putea descoperi împreună ce anume se întâmplă în interiorul viitorului tânăr. Odată ce această alianță este creată, sentimentul de încredere crește și este cel care contribuie la ameliorarea și vindecarea acestor stări emoționale. Uneori anumite comportamente de opoziție sunt puse sub umbrela – „nu vrea să facă acel lucru sau îi este lene”. Însă poate fi văzut dincolo de comportament, întrebările potrivite fiind: Poate face acel lucru? Este pregătit? Ce simte el/ea? Care este perspectiva lui/ea? Cu ce îi este greu?

Mai mult, o evaluare psihologică și un proces de terapie este un prim pas pentru a avea o direcție în ceea ce privește găsirea unui echilibru emoțional. Acest proces vizează adolescentul dar și familia acestuia, pentru a se putea produce cu adevărat o schimbare.

Nu îl ultimul rând acceptarea este ingredientul care ne ajută indiferent de situație. Poate că uneori este dificil, poate că nu există calea perfectă de a face ceva, însă acceptarea situației așa cum este poate fi eliberatoare și ne face să vedem mai clar ce este în fața noastră de mult timp.

 

#PsihologieinEducatie #EducatiepentruViata

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.