Închide
de Fabiola Hosu, vicepreședinte al Coaliției pentru Educație, fondatoare a Școlii Questfield
”Schimbarea se întâmplă atunci când doare mai tare ca lucrurile să rămână la fel decât să se schimbe”, spune un citat care îi este atribuit lui Tony Robbins. Mi-a venit în minte ieri, când un proiect de planuri-cadru de liceu a apărut într-o poză pe surse. În primul rând pentru că, la o primă vedere, sursele de la care vine acest document par să fie din altă realitate. Sau, cel puțin din altă paradigmă.
Mi se pare un act de curaj că cineva a scris acel document, iar dacă a ajuns sub forma respectivă în procesul anevoios pe care îl presupune realizarea planurilor-cadru, măcar la nivel de discuție, m-aș bucura sincer. Este pentru prima dată când reușesc să desprind niște principii care par a aduce echilibru, trasee specializate, pregătire pentru carieră, care integrează dezvoltarea personală a elevilor, care asigură opționalitate și adaptabilitate, care susțin un început de autonomie a școlilor.
Dacă ar fi să traduc ce văd în acest proiect (neasumat, înțeleg), l-aș traduce așa: elevii ar putea alege ce materii vor să studieze, știind de ce le studiază, școala ar putea să ofere ce are mai bun, conform resurselor umane disponibile, părinții ar fi sprijiniți în orientarea propriilor copii spre o carieră, universitățile ar primi candidați mai bine pregătiți, antreprenorii ar putea să angajeze absolvenți de liceu specializați în domeniile pe care și le-au ales.
Sigur că aș putea să spun că par uitate unele materii, că unele nu se regăsesc într-un număr de ore suficient, că nu înțeleg ce înseamnă o abreviere, că am numărat 30 de ore și poate ar trebui să fie 29 sau 31…….pot să întreb, să analizez, să încerc să înțeleg. Oricare dintre aceste variante sunt preferabile, din punctul meu de vedere, față de alegerea oricui de a desființa un document care pentru prima dată pare să reflecte schimbarea pe care o cerem, dar pe care nu suntem pregătiți nici măcar să o vedem.
Ce s-ar întâmpla dacă acea poză ar deveni realitate? Îmi pot închipui. O să încerc niște exerciții de imaginație în zilele de urmează. Ceea ce știu însă, este că orarele de liceu nu ar mai arăta ca azi. Că paradigma ar fi alta. Și mai știu că orice se poate corecta, lucra, dezvolta, îmbunătăți, dacă principiile și valorile care stau la baza unui proces par sănătoase și aș vrea să le văd reflectate în rezultatul acelui proces.
