Închide
de Daniela Vișoianu, expertă în educație
Planurile cadru de liceu sunt corigența „sistemului” față de două generații de elevi. Cu generația care intră anul acesta în liceu am putea vorbi despre repetenție. E o rușine.
Fără planuri cadru de liceu nimeni nu își asumă să scrie noi programe și noi manuale. Ceea ce este o prostie, dar, hei, de ce să învețe programe noi și profii din liceu? Cu puțin noroc, adolescenții din România ar putea învăța pe aceleași manule din 1999 și peste 10 ani. Pentru că va veni legea și sistemul va alege calea ce simplă: „întâi ne ocupăm de ciclul primar, sau poate chiar de programa de la grădiniță și abia atunci când cei de la grupa mijlocie vor ajunge în clasa a VIII-a ne vom gândi ce pregătim pentru liceu.”
Am mai spus-o și insist:
România nu a avut niciodată suficientă știință în a-și pregăti profesorii pentru ceea ce înseamnă educația generalizată și obligatorie pentru adolescenți. Programul ideal al unui elev de liceu ar trebui să fie ghidat de o înțelegere simplă: 1/3 obligatorii, 1/3 opționale – alegeri potrivite interesului lui și 1/3 dezvoltare personală. Și e loc și pentru norme, ba chiar ar putea ieși astfel încât mai mulți profesori să aibă în sala de clasă elevii care AU ALES disciplina pe care le-o predau.
Nu scoate nimeni fizica de la profilul real al liceelor, e obligatorie în primii doi ani și poate însemna 4 ore pe săptămână dacă o alege în ultimii doi ani de liceu. Așa cum poate alege mai multă matematică și biologie, sau chimie și biologie sau…
Reacțiile de până acum îmi demonstrează că oamenii au uitat să citească, sau nu mai vor să înțeleagă. Titlurile au fost înghițite pe nemestecate, fără cel mai mic efort de gândire critică. Un trunchi comun mai restrâns le va permite și amărâților alora de pe ruta tehnică să aibă, în sfârșit, timp de remedial și timp de practică. Că trunchiul comun e standardul minim, nu standardul mediu.
Alt exemplu: pentru clasele de uman din liceele teologice, profesorii vor opționalitate mai mare pentru că mulți dintre elevi aleg acele licee pentru valorile practicate, pentru dimensiunea de educare a caracterului, nu pentru a deveni toți profesioniști pe această rută. O opționalitate mai mare le va deschide mai multe oportunități pentru că „meseria” e din ce în ce mai mult atributul universităților, nu al ciclului secundar.
N-ați fost atenți la lansarea legilor, în iunie 2022, când s-a anunțat că 25% din impactul bugetar estimat era destinat opționalităților din liceu. Toate semnele, plus suficiente studii, indică că ăsta e drumul. Dar nu, noi vrem aceeași shaorma cu de toate, deși sănătos ar fi să nu depășim 2.000 de calarii per zi, pentru că ceea ce este prea mult nu poate fi sănătos.
Înainte de a spune ”nu”, n-ar fi mai bine să respirăm adânc, să dormim o noapte și să vedem ce-o fi bine în proiectele alea scăpate pe surse? Măcar și de-ar fi faptul că cineva continuă să fie atent la subiect…
În final, reforma curriculară e mai importantă decât orice lege.
Și eu nu mai cred că trebuie făcută prin consens. Știu că nu devin miss popularitate cu această postare – e mai ușor mereu să critici. Este atributul ministerului să decidă ce învață elevul, nu al parlamentarilor și nu e necesar vreun plebiscit. Sigur, s-ar fi putut organiza unul în minister, să vedem dacă există susținere 100% – o formă de asigurare că proiectele, variantele, schițele nu scapă pe surse. Chiar: e o răzbunare, o mișcare anticipativă, un ghiont, o semnalizare, o atenționare?
Sincer, cui folosește?
