Închide
Cel mai bun an în educație
de Daniela Vișoianu, expertă în Educație
Cel mai bun an de până acum.
Plănuiesc de câteva zile să îmi iau răgaz să scriu despre 2023 în educație. Într-un top al evenimentelor anului, la egalitate pe locul 1 sunt greva profesorilor și legile cele noi. În rezumat, e cam așa:
✔️ Îmbunătățirea salarizării profesorilor înseamnă demnitate, atractivitate a profesiei, va atrage tineri, va responsabiliza, fie că responsabilizarea e acceptată sau nu. S-au aliniat multe planete sau calendarul protestului a fost planificat fabulos, astfel încât să fie finalizate dezbaterile din Parlament. Imaginați-vă că legea ar fi fost în dezbatere după aprobarea majorărilor de salarii.
✔️ Adoptarea legilor închide discuțiile și așteptările pentru mari reforme prin lege, în următorii șase-șapte ani. E o confirmare pentru mandatul președintelui și mută presiunea în executiv. Altfel spus, clarifică pentru întreaga societate faptul că procesul de îmbunătățire este continuu și depinde de politic doar într-o oarecare măsură. Performanța în sala de clasă poate fi independentă de cine e prim-ministru. Plus că, la fel ca fi pentru legea veche, este de văzut cât și cum se va implementa.
✔️ Se încheie exercițiul financiar 2014-2020, un exercițiu care a impus maturizarea modului în care implementăm proiecte finanțate din Fondul Social European. Cu multe lecții și o importantă creștere de capacitate în interiorul sistemului. Proiectul CRED, proiectul „vedetă” , date fiind amploarea, numărul celor implicați și bugetul, s-a încheiat și are planificată o continuare pentru profesorii de liceu. Pentru cine cunoaște dezastrul proiectelor structurale derulate de minister în perioada 2007-2013, e ușor de văzut progresul din actualul exercițiu și dinamica diferită dintre sectorul public și cel neguvernamental. Viitorul se anunță provocator, mai ales prin suprapunerea PNRR cu PEO.
✔️ În sistem, în clase, în comunități, în școli și licee (unele), oamenii au înțeles că depinde de ei, că natalitatea nu îi ajută să își păstreze același număr de elevi, că în cancelarii poate fi și bine, că elevii din fața lor sunt diferiți, că pot învața și profesorii, astfel încât să le fie mai ușor la clasă și mai bine pentru elevi. Unii dintre profesori știu. Pentru alții, mai devreme sau mai târziu, vor fi proiectate soluții mai comode sau mai puțin comode de adaptare. România va continuă să înregistreze deficit de profesori, dar își va îmbunătăți stocul de competențe.
✔️ Finalul de an s-a încheiat, tragic, cu accidentul de la Odorheiu Secuiesc. Deja nu mai vorbim despre acest eveniment. Unul dintre profesorii mei, Cătălin Zamfir, m-a învățat despre dinamica problemelor de interes public, despre starea lor lantentă și cum devin manifeste (ne atrag atenție, determină acțiune). Problematica siguranței, fizică și emoțională, în spațiile școlare nu este încă nici măcar latentă în România. Poate de aceea dramele ca cea a băiatului mort în internatul prăbușit nu modifică atitudini. Și fără generalizarea atitudinii „ne pasă de fiecare elev și de fiecare profesor”, vor continua să se întâmple tragedii.
✔️ În universitar e totul bine :), s-au încheiat „marile dezbateri” despre mandatele rectorilor și plagiate. Majoritatea a tranșat dezbaterea, rectorii sunt reconfirmați, cu câteva excepții și este de văzut unde se va reloca energia acestor dezbateri. Învățământul superior este captiv actualului mod de a face lucrurile, un mod greu de finanțat suficient pe actuala schemă, are provocarea comasării de universități și a înființării de facultăți de științe aplicate (sau transformarea celor existente). Din păcate, recomandările de reformă pe zona de cercetare au fost tratate cu jumătate de măsură. Universitățile vor fi bine când vor face cercetare și învățământ dual de-adevăratelea.
✔️ Bugetul de Stat pentru 2024 este aprobat, cel pentru educație nu este excepțional, dar înseamnă cea mai importantă alocare din ultimii douăzeci de ani (nu mă bazez pe raportări mai vechi). Problema rămâne absența restructurării proceselor. Un larg consens politic s-a înregistrat pe temporizarea desființării inspectoarelor, cu intenția de a evita și dezbaterea, nu doar decizia, în ajun de an electoral. Capacitatea de implementare rămâne marea provocare a României, implicit a celui mai mare sistem public.
În final, trebuie să spun că așteptarea mea pentru 2024 este modestă. În sufletul meu sper și îmi doresc o reformă curriculară pentru liceu, într-un fel de compensație pentru inechitatea actualului sistem de „admitere”. Fără sprijinul elevilor și părinților, care să înțeleagă și să suțină o propunere mai ambițioasă, fie ea și aliniată cu realitățile actualului sistem de titularizare și normare, va fi greu să le oferim copiilor ceea ce merită și, mai ales, ceea ce îi poate ajuta să fie mai pregătiți pentru viitor. Adică :))):
Semne bune anul n-are,
Că-s alegeri pe cărare,
Mânaţi, măi!
Hăăăi, hăi!
La finalul celui mai bun an financiar al educației, un rezultat datorat mobilizării excepționale a profesorilor, unui simț colectiv care a sancționat abuzul și încercările de păcălire, cu multe semne de bine în infrastructură și în experiențele de învățare oferite elevilor, rămân la părerea că, în România, educația de calitate rămâne o chestiune de noroc.
Voi încheia frumos, cu o felicitare de Crăciun oferită unor profesori de liceu, într-un oraș mic din România. Eu cred că viitorul este al liceului „bun” de lângă casă. Și alții știu la fel ca mine dar speră să tragă de timp cât de mult se poate, să nu se schimbe nimic.
