fbpx

Internetul și copiii. Sfaturile lui Mary Aiken, cyberpsihologul care lucrează cu FBI, guverne internaționale și Casa Albă

Dr. Mary Aiken este profesor la Universitatea East London, consilier la Centrul pentru Infracţiuni Cibernetice al Europol şi desfăşoară cercetări şi traininguri cu numeroase agenţii internaţionale, de la INTERPOL la FBI şi Casa Albă. Printre temele sale de cercetare se numără comportamentele de tip dependenţă online, impactul tehnologiei asupra dezvoltării copilului, psihologia Internetului, siguranţa personală cibernetică, traficul de fiinţe umane facilitat tehnologic şi drepturile copilului online. Activitatea sa de pionierat a inspirat serialul TV de pe CBS „CSI: Cyber”.

Dr. Aiken a fost, săptămâna trecută la București, unde a susținut conferința The Cyber Effect, la Universitatea Politehnica București. Conferința a fost organizată de English Kids Academy și Editura Niculescu.

În interviul acordat Educație Privată, dr. Mary Aiken explică cum putem gestiona mai bine relația copiilor și adolescenților cu internetul.

În timpul conferinței, v-am auzit spunând că e în regulă să lăsăm copiii să se plictisească. De ce este plictiseala un lucru bun, uneori?

Plictiseala este o parte normală din dezvoltare. Simplul fapt de a se plictisi îl învață pe copil să ia ceea ce numim măsuri de auto-gestionare. Dacă de fiecare dată atunci când un copil trebuie să stea în mașină în timpul unei călătorii, îi dăm un aparat electronic ca să se joace sau să privească diverse filmulețe, atunci copilul nu va învăța niciodată să se adapteze la plictiseală, nu învață să se asume pe sine însuși, nu învață ce înseamnă liniștea. Nu are timp să reflecteze, să gândească, să privească pe fereastră, să fie creativ, să își folosească imaginația, dacă este în permanență stimulat de tehnologie. Oamenii au o lungă istorie în dezvoltarea ca specie și joaca nestructurată este critică pentru a ne dezvolta abilitățile care ne sunt necesare în adolescență și în viața de adult. Știm că prin intermediul tehnologiei copiii învață ceva, dar încă nu știm ce anume. Cunoaștem unele lucruri bune pe care le învață, le știm și pe o parte dintre cele rele, dar pe mine mă preocupă mai mult cele pe care nu le cunoaștem.

Care este vârsta până la care un copil nu ar trebui să aibă acces la internet?

Vă referiți la accesul nesupravegheat și fără restricții?

Mă refer și la acestea, dar și la cel supravegheat. La început, intră pe YouTube, se uită la desene animate online. Pe măsură ce cresc, încep să între și nesupravegheați. Mă refer la oricare dintre cele două situații.

 Da. Oamenii să gândesc: ”Copilul meu de 3 sau 4 ani o să intre doar pe YouTube”. Dar există lucruri și pe YouTube. Ați auzit, de exemplu, de Dark Peppa Pig? Există oameni care au aproape intenții psihopate introduc conținut extrem de nociv în desene despre care știu că vor fi urmărite de copii. Din acest motiv, nu există o vârstă până la care internetul să fie absolut sigur, dacă este utilizat fără supraveghere. Copiii trebuie să ajungă măcar până la adolescență pentru a fi siguri că pot gestiona corect lucrurile pe care le întâlnesc pe internet. Și, în plus, când apasă, de exemplu play la un videoclip cu Peppa Pig, algoritmul face să le apară în recomandări videoclipuri care au tot tendințe extreme. Este un design deliberat al algoritmului care te împinge spre conținut extrem. De ce? Pentru că vor să îți păstreze atenția. De ce? Pentru că atenția ta poate fi monetizată și are valoare. La fel este și cu Peppa Pig. În cele din urmă, dacă te uiți la Peppa Pig de suficiente ori, vei primi în recomandări de vizionare și Dark Peppa Pig.

Care sunt semnalele de alarmă? La ce ”stegulețe roșii” ar trebui să fie atenți părinții și profesorii, pentru a-și da seama că activitatea online a unui copil creează probleme?

Unul dintre semnalele la care părinții ar trebui să fie atenți este tendința copilului de a se izola social. Dacă copilul lor era sociabil, se juca cu alți copii și dintr-o dată tinde să stea mai mult singur, este un semnal de alarmă. De asemenea, părinții ar trebui să observă dacă există schimbări în starea de spirit a copilului. Un alt aspect este dacă acel copil își face legături și devine prieten dintr-o dată cu oameni pe care părinții nu îi cunosc. Sau dacă acel adolescent începe dintr-o dată să aibă mai mulți bani decât de obicei și cumpără mai des haine sau alte lucruri. Ar putea fi un semn că a început activități de hacking. Fiecare lucru care începe să devină diferit și creează îngrijorare pentru părinți ar putea să însemne un motiv de alertă. Problema este că o mare parte dintre adolescenți tind să treacă prin perioade de izolare socială, au schimbări frecvente ale stării de spirit sau ale comportamentului. Așadar, poate deveni dificil ca părinții să înțeleagă ce se petrece cu adevărat. Dar dacă părintele devine îngrijorat, atunci este momentul să aibă o conversație foarte consistentă cu copilul, pentru a vedea ce se întâmplă. De asemenea, problema poate fi că dacă un copil recunoaște, de exemplu, că a intrat în dark web și am cunoscut niște oameni pe darknet care i-au cerut să facă anumite lucruri promițându-i în schimb bani, părinții pot fi tentați să îi confiște imediat telefonul sau laptopul. Dacă faci asta, copilul nu va mai veni niciodată către tine, atunci când are o problemă. Ceea ce trebuie să facă părinții e să fie maturi, să respire adânc, să asculte cu adevărat și să își ajute copilul să depășească acea problemă. 

Generația de acum are propriile modele. Multe dintre acestea provin din spațiul online: vloggeri, influenceri de pe Instagram. Cum ar trebui părinții să se raporteze la acest fenomen? Care sunt calitățile acestora la care părinții ar trebui să fie atenți, atât în sensul bun, cât și în cel rău?

Aceleași calități pe care un părinte și le-ar dori sau nu să le aibă copilul său în lumea reală. Lumea internetului și lumea reală sunt conectate. Dacă un vlogger folosește un limbaj urât sau explicit, atunci s-ar putea să nu fie genul de mentorat pe care un părinte și l-ar dori pentru copilul său în lumea reală. Care sunt valorile la care acea familie ține și cum dorește să le transpună în spațiul online? Am văzut băieți de 11 ani care își doreau să aibă 6-pack, din cauza modelelor de fitness de pe Instagram. La fel, fete foarte tinere care își doreau să fie foarte slabe sau își doresc să fie mai frumoase, din cauza machiajului vedetelor online. Cred că ar ajuta foarte mult dacă imaginile postate pe internet ar avea un semn distinctiv, care să anunțe dacă imaginea a fost editată sau nu. În felul acesta, copiii și-ar da seama că foarte multe imagini nu sunt reale. Și i-ar ajuta să își dea seama că ei sunt în regulă, sunt normali. 

Pe de altă parte, observ interesul din ultima vreme pentru activismul social sau pentru mișcările ecologiste. Dacă ar fi un singur model online pe care mi-aș dori ca tinerii din ziua de azi să îl urmărească, ar fi Greta Thurnberg. 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.