Închide
de Andrei Avram, profesor de istorie
Primele zile ale toamnei presupun pentru profesori pregătirea noului an școlar, iar aceasta vine laolaltă cu o emoție aparte, unică, pentru că, de fapt, sunt emoții create de timpuri și experiențe diferite. Acelea ale propriei copilării, acelea ale prezentului și acelea ale viitorului propriilor elevi.
Emoțiile amintirii începuturilor anilor școlari în calitate de elevi le întâlnesc pe acelea ale grijii purtate elevilor, iar acestea se contopesc în starea specifică primelor zile ale lunii septembrie.
O perioadă marcată de simbolistica încheierii unui ciclu căruia îi este intrinsecă aceea a începutului. Sfârșitul unui an școlar și începutul altuia pe care ni-l dorim întotdeauna mai bun decât precedentul pentru că, în acest domeniu, este întotdeauna loc de mai bine.
Momente al instrospecției, ale unei sincere autoevaluări, dedicate analizei profesorului care vom fi fost, recunoscători pentru reușite, dar și cu gândul la momente în care am interacționat cu cei implicați în procesul educațional într-un anumit fel și, poate, ar fi fost benefic să o facem în altul pentru că nici profesorii n-au descoperit rețeta perfecțiunii, iar „omenesc(ul), prea omenesc(ul)” se aplică, poate, cel mai bine, în cazul lor. Oameni printre oameni, pregătind oameni mici să devină oameni mari. Cu gândul la elevii pe care îi vor avea în băncile de mâine și cu amintirea elevilor care vor fi fost în băncile altor timpuri.
Catedra „ființează” afirma un filosof. Însă, odată cu aceasta „ființează” și băncile, și acestea au poveștile lor, iar fără o strânsă legătură între acestea nu poate exista o „ființare” deplină a actului educațional. Cei care își aduc contribuția la istoria fiecărei catedre, la propriu și la figurat, au contribuit și la istoriile băncilor școlare, iar în această perioadă amintirile din bănci ale profesorilor sunt la fel de proaspete ca ale propriilor elevi. Și nimeni nu ar avea de pierdut dacă așa ar rămâne și pe parcursul anului școlar. Pentru că elevii de altădată sunt profesorii de azi, iar elevii de acum vor fi viitorii profesori. Pentru că cei din bănci și cei de la catedră pot „ființa” doar împreună. Atunci, acum și peste ani.
