Când vor intra universitățile românești în Top 1000. O prezicere și câteva soluții
25 August 2023, 13:38
de Cristian Apetrei, MD, PhD Professor of Infectious Diseases and Microbiology Department of Medicine, School of Medicine University of Pittsburgh Nu sunt mare fan Baba Vanga. Nu am urmărit previziunile recente ale Mamei Omida. N-am fost niciodată la prezicătoare. Nu citesc horoscoape (probabil din lene). În general, cred mai curând în modelare decât în prezicere.
Problema cu modelarea este însă că trebuie să furnizezi mașinilor date credibile și care fac sens. Ori, asta este o reală problemă, așa încât cred că, dacă cineva dorește să știe când vor intra consistent și pe termen lung universitățile românești în top 1000, este mai potrivit să mergem la prezicători decât la modelatori.
Așa încât, deși nu am nici un fel de viziuni (iar după unii nici măcar viziune), am să mă hazardez eu să fac o prezicere. Următoarea:
UNIVERSITĂTILE ROMÂNEȘTI VOR INTRA ÎN TOP 1000 ATUNCI CÂND PROFESORII LOR ȘI INTELECTUALII PE CARE I-AU FORMAT NU VOR MAI FACE AFIRMAȚII DERIVATE DIRECT DIN PUȚUL GÂNDIRII CUM CĂ:
– Nu cred în evoluționism (fost secretar de stat la Cercetare)
– Cred că există dovezi clare că oamenii au trăit în același timp cu dinozaurii (fost rector la IATC București)
– Nu cred că există vaccinuri pentru virusurile ARN (Șef de lucrări la Școală de Medicină)
– Nu cred în microbiom (leader în Societatea Română de Gastroenterologie)
– Cred că masca medicală/chirurgicală este un instrument al fricii (profesor de Fiziologie la Școala de Medicină)
– Cred că o combinație de morcovi și ceapă e mai bună decât o imunizare împotriva coronavirusului printr-o doză de vaccin, iar vaccinarea poate fi echivalată cu trădarea lui Hristos de către Iuda (același profesor de Fiziologie la Școala de Medicină)
– Cred că vaccinurile conțin nanoparticule formate din elemente care nu sunt incluse în tabelul lui Mendeleev (MD, PhD care are intrare la Guvern) – Nu crede că la umbră e mai răcoare decât la soare (Profesor la Facultatea de Drept și candidat la Președinție)
– Cred că Pământul este plat (MD)
– Cred că infecțiile virale se tratează cu antibiotice (același MD)
– Cred că tehnologiile 5G și codurile bară ne înrobesc (MD)
Mai vreți? Mai gășiți și voi. Eu cred că e suficient. Studenții români sunt formați de astfel de dascăli, așa încât, după absolvire, ei duc cu cinste mai departe făclia ignoranței și a neștiinței de carte.
De ce spun asta? Pentru că, dincolo de ignoranța evidentă din aceste afirmații, ele au o valoare intrinsecă. Anume aceea că demonstrează fără drept de apel caracterul feudal al învățământului românesc.
De ce feudal?
(1) Pentru că este caracterizat de existența unor mari seniori care, tocmai pentru că sunt mari seniori, pot spune tot ce le trece prin cap, fără a se îngrijora în vreun fel că ar putea exista consecințe pentru afirmațiile făcute.
(2) Pentru că se bazează implicit pe principiul inchizitorial “Crede și nu cerceta”. Și într-adevăr, cine ar putea îndrăzni să contrazică un mare corifeu care și-a dat cu părerea pe orice subiect la îndemână
(3) Pentru că introduc un principiu al religiei (credință) în știință. Rezultatele sunt rezultate și le prezentăm că atare. Ce credem fiecare in legătură cu aceste rezultate n-are nici o valoare.
Soluțiile?
–Prima și cea mai importantă: când vin rezultatele eurobarometrului de știință, trebuie organizată o dezbatere națională în școli, în universități, în presă, pe mediile sociale și la televiziune, în care să se discute întrebările barometrului și să fie explicate pe îndelete răspunsurile corecte. Face parte din formarea gândirii critice: după fiecare examen mai mult sau mai puțin ratat trebuie să înțelegi ce ai greșit și să înveți ce n-ai știut. Bine, este foarte probabil că următorul barometru va avea alte întrebări, dar nu este mai puțin adevărat că dacă tot poporul ar cunoaște măcar răspunsul la cele 10 întrebări elementare, tot poporul va fi câștigat.
–A doua soluție ar fi că evaluările anuale să includă și astfel de afirmații. Un cadru didactic sau intelectual cu școală care spune că pământul e plat sau că nu există evoluționism trebuie să vadă o apreciere legată de astfel de afirmații de natură să erodeze credibilitatea nu doar a cadrului didactic/intelectualului respectiv, dar și a instituției din care face parte.
–A treia soluție ar fi un fel de examen final la știință în liceu. Cine nu cunoaște răspunsurile la o serie de întrebări elementare, de genul:
Pământul este
(a) rotund;
(b) plat;
(c) pătrat
nu termină școala cu o diplomă.
-La fel, studenții trebuie să știe nu doar răspunsurile la aceste întrebări simple, ci și la unele cu un grad mai înalt de complexitate, gen:
Câte călătorii în jurul Pământului a făcut Galileo Galilei?
De ce nu putem circumnaviga de la nord la sud?
(a) pentru că e drumul mai lung?
(b) pentru că din cauza variațiilor de temperatură trebuie să ne luăm un bagaj mai mare?
(c) pentru că există riscul să dăm cu capul în Antarctica și să ne rămână creierii pe banchiza?
Altfel nu absolvă. În plus, studenții la medicină trebuie să creadă că vaccinarea protejează de infecții cumva mai mecanistic decât apă sfințită.
Ministerul educației trebuie să organizeze un birou care să răspundă sistematic elucubratiilor:
-pe medii sociale
-la televiziune
-pe panouri publicitare
-prin comunicate oficiale semnate de profesioniști. Acuma, nu știu cine o fi suficient de profesionist că să demonstreze că la umbră e mai răcoare decât la soare. În fine.
–A patra soluție, și foarte importantă este ca universitățile, facultățile, departamentele, institutele de cercetare să își angajeze comitete științifice externe de evaluare a activității și care să poată face propuneri de îmbunătățire, cu ținte clare pe termen lung și obiective bine definite pe termen scurt. Mai ales, să evalueze independent performanțele cadrelor didactice.
–A cincea soluție este ca proiectele de cercetare să fie scrise în engleză și evaluate de experți internaționali. Îmi amintesc că în urmă cu vreo 20 de ani când am fost solicitat de CNCSIS să evaluez granturi românești m-am lăudat la Preston și i-am spus că România a instituit peer review internațional. Răspunsul lui a fost o întrebare: “Cum? Invitându-te pe ține care ești implicat în sistem?” I-am răspuns că nu sunt. Răspunsul lui a fost că România va institui peer review internațional când îl va invita pe el. Și numai evaluatori din afară. I-am răspuns că-i scump. Mi-a răspuns că cele câteva (puține) granturi selecționate astfel vor împinge înainte știință românească mult mai eficient decât o tonă de proiecte evaluate prietenește.
Persoane/institutie/tara unde, ca regula de baza , o mana spala pe alta fara sapun/dezinfectanti , mizeria ramane mai departe acolo ! … de fapt , la o analiza mai aprofundata, nimeni nu vrea curatenie !