Închide
Elementul chimic germaniu a fost descoperit de către chimistul german Clemens Winkler în anul 1886. Winkler a lucrat la Universitatea Tehnică din Dresda și a fost interesat de analiza unei probe de argint sulfoselenit, provenind din mina de argint din Freiberg, Germania.
În timpul analizei, Winkler a observat că probele de argint sulfoselenit conțineau un element necunoscut până atunci. Acest element prezenta proprietăți chimice și fizice diferite de cele ale altor elemente cunoscute. Winkler a numit acest nou element „germaniu” în onoarea țării sale, Germania.
Germaniu este utilizat în diverse aplicații tehnologice, inclusiv în producția de semiconductori, în industria optică și în fabricarea de componente electronice.
Descoperirea germaniului a fost anunțată de către Clemens Winkler într-un articol publicat în revista științifică „Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft” în anul 1886, mai precis pe 6 februarie. În acest articol, intitulat „Über das Germanium”, Winkler a prezentat rezultatele cercetărilor sale și a descris proprietățile chimice și fizice ale noului element.
Winkler a făcut cunoscută descoperirea sa în comunitatea științifică și a atras atenția asupra importanței acestui element. Descoperirea germaniului a fost primită cu interes de către chimisti și a stârnit un val de cercetări ulterioare asupra acestui nou element.
Ulterior, germaniul a fost recunoscut oficial ca un nou element chimic și a fost introdus în sistemul periodic al elementelor. Descoperirea lui Winkler a contribuit la dezvoltarea cunoștințelor noastre despre elementele chimice și a avut un impact semnificativ asupra domeniului chimiei și al științei în general.
Germaniu este un element chimic, notat cu simbolul Ge, al cărui număr atomic este 32. Este un metaloid lucios, dens, de culoare gri, ce posedă proprietăți chimice similare cu staniul și siliciul. Germaniu pur este un semiconductor, având un aspect similar cu siliciul. Germaniu reacționează cu oxigenul, formând numeroși compuși, fiind astfel mult prea reactiv pentru a fi găsit în stare nativă pe Pământ. Principalele minerale ale germaniului sunt germanit, argirodit, renierit si canfieldit, toate fiind foarte rare.
Foto credit| Photo 71660891 © Rawpixelimages | Dreamstime.com
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
În anul 1886, Winkler a primit un mineral nou provenit din mina Himmelsfürst, în apropiere de Freiberg. Mineralul, numit argirodit, a fost descoperit de către chimiști că conținea argint și sulf. Când Winkler a analizat ulterior mineralul, a constatat că componentele individuale reprezentau doar aproximativ 93-94% din masa totală, ceea ce l-a determinat să bănuiască că trebuie să fie prezent un element nou și necunoscut. După mai multe etape de purificare chimică pe parcursul mai multor luni, Winkler a izolat elementul pur, germaniul, pe data de 6 februarie 1886 și și-a publicat rezultatele. Mineralul argirodit, care a fost punctul de pornire al lui Winkler în găsirea germaniului, este acum cunoscut ca un sulfid dublu cu formula GeS2 · 4Ag2S.
Winkler s-a născut în 1838 în Freiberg, Regatul Saxoniei, fiul unui chimist care studiase sub îndrumarea lui Berzelius. Educația timpurie a lui Winkler a avut loc la școli din Freiberg, Dresden și Chemnitz. În 1857, el a intrat la Universitatea de Minerit și Tehnologie din Freiberg, unde cunoștințele sale în chimie analitică depășeau ceea ce i se preda acolo. Șaisprezece ani mai târziu, Winkler a fost numit profesor de tehnologie chimică și chimie analitică la universitate.
Winkler a fost ales membru al Academiei Regale Suedeze de Științe în 1892.
În 1893, Winkler s-a mutat în Hamburg, unde s-a căsătorit cu iubita sa din copilărie, Tanja Braun.
În 1902, Winkler și-a dat demisia din postul de profesor. A murit în Dresden doi ani mai târziu, la vârsta de 65 de ani, din cauza unui carcinom.
Potrivit lui Brunck, Winkler scria poezie, iar potrivit lui McCay, talentele lui Winkler se extindeau și în domeniul cântatului la mai multe instrumente muzicale.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
