Închide
Sofia Raețchi, elevă în clasa a noua la Liceul Româno-Finlandez, explică impactul pandemiei din perspectiva adolescenților:
Cred că întrebarea mai bună este „Cu ce am rămas?”. Chiar dacă această pandemie ne-a făcut să pierdem multe lucruri, cred că cele mai importante sunt cele care au rămas.
Pot să vă spun, din experiența proprie, că am pierdut tot ce m-am chinuit să construiesc pentru atâta timp. De la plimbările liniștitoare de la școală spre casă, la plimbarea scurtă de la birou la pat, de la ieșitul zilnic, la privitul pe geamul aburit, imaginându-mi viața într-un univers paralel, de la crearea amintirilor împreună cu prietenii, la retrăirea lor prin pozele și filmulețele vechi. De la trăitul în prezent, la retrăirea trecutului.
Pe de-o parte, pandemia a avut un efect distructiv. Ne-a luat libertatea fizică, dar și libertatea minții. A răpit prietenii, a secat școlile, a distrus bucuria oamenilor. Deși priveam școala ca pe o povară, acum regret că nu am profitat de acele momente. Înainte vedeam școala ca pe o obligație, acum îmi dau seama că înseamnă prietenie, încredere și, în mare parte, a doua mea casă. Pandemia a răpit spontaneitatea, lăsăndu-ne aceleași rutine plictisitoare: trezește-te, mergi la calculator, stai în fața lui șase ore, fă-ți temele și apoi culcă-te. Toate zilele sunt la fel. Personal, pandemia m-a făcut să mă simt singură și izolată, chiar simțind că sunt într-o carantină nesfârșită, lumea devenind înfricoșător de mică și lipsită de aer, ca o mască infinită.
Pe de altă parte, pot spune cu certitudine că nu sunt singura care simte aceste lucruri. Studiile chiar au arătat că pierderile cauzate de pandemie au obținut, pe o scară de la 1 la 10, în jur de nota 7 de la oameni din toată lumea. Deși rețelele de socializare încearcă să ajute cât de mult pot prin anumite postări cu gânduri pozitive, sunt de părere că aceste statistici ar trebui să fie considerate un semnal de alarmă. Izolarea sociala și distanțarea de oameni, deși benefică pentru combaterea virusului, au demolat sănătatea mintală a adolescenților. Aceștia au reușit să gestioneze emoțiile prin trei strategii: ascultarea muzicii 66%, uitatul la televizor 34% și jocurile video 30%. Aceste strategii, deși în multe situații sunt eficiente, pot avea ca rezultat închiderea emoțională a adolescenților. Nu sunt un psiholog, dar cred că vorbesc pentru toți adolescenții când spun că pandemia nu a avut niciun efect pozitiv, ba chiar a distrus ce am construit. Poate că pandemia adevărată e pe sfârșite, dar pandemia minții abia a început…
Aș vrea să mă trezesc din coșmarul lung în care ne aflăm și lumea imperfectă, dar bună pe care o știam înainte să fie tot acolo. Aș vrea ca retrăirea trecutului să rămână doar o amintire. Aș vrea sa reușesc să trăiesc în prezent fără să simt că toate zilele sunt la fel.
Sofia Raețchi, clasa a 9-a B
