Închide
Pe 26 aprilie 1986, la ora 01:23:44, în Pripyat, Rusia, unul dintre cele patru reactoare de la centrala nucleară Cernobîl a explodat, provocând cea mai gravă catastrofă nucleară civilă din lume. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.
Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusiaau fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. O eventuală tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.
Cauza a fost un experiment care a eșuat, cauzând explozia și topirea celui de-al patrulea reactor. Acest lucru nu a fost anunțat decât două zile mai târziu, pe 28 aprilie 1986. Treizeci și unu de oameni, în mare parte pompieri, au fost uciși pe loc, iar mai multe mii au murit ulterior din cauza bolilor legate de radiații.
Oprirea finală a ultimului reactor neafectat de pe șantier a avut loc la 15 decembrie 2000.
Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:44, reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofală a corpului de generare a aburului sub presiune din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și scurgeri radioactive. Accidentul poate fi considerat ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
Accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia), de câteva ori cantitatea de material radioactiv corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki,dar de o miime până la o sutime (în funcție de izotopul evaluat) față de emisiile atmosferice ale testelor nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel mondial până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
Ce-ar fi viața fără știință? Unde-am fi fost fără mărul lui Newton? Fără baia lui Arhimede – după care se spune că a strigat ”Evrika”? Lumea de azi ar arăta diferit, pentru că impactul științei asupra vieții noastre este uriaș. De aceea, Școala Evrika a ales o metodă de predare cu sens, axată pe informațiile esențiale, lăsând suficient loc pentru creativitate, inițiativă, curaj, imaginație și sete de cunoaștere. Dacă sunteți curioși, intrați pe www.scoala-evrika.
Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSvpe an, în 1986. (mSv – milisievert – reprezintă unitatea de masura pentru doza de radiatie care ajunge in organism)
În anul următor (1987), expunerea publică (din cauza contaminării produse de accidentul de la Cernobîl) a fost de 0,4 mSv, pentru a reveni în următorii doi ani la cifrele normale de după 1963 (anul semnării de către S.U.A., U.R.S.S. și Marea Britanie a tratatului prin care s-a interzis efectuarea de teste de suprafață ale armelor nucleare), de aproximativ 0,02 mSv (înaintea semnării, expunerea publică în România era de 0,4 mSv !).
Teritoriul Republicii Moldova a fost contaminat cu cesiu-137 în proporție de 0,2% din suprafața totală, adică 60 km2, înregistrându-se 37-185 kBq/m2.
De ce a crescut nivelul de radiații din Cernobîl. Explicația omului de știință Cristian Presură.
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.
Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre restrânse vor rămâne închise, majoritatea teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Ce se mai întâmplă astăzi cu Cernobîlul
Ucraina vrea să înscrie Cernobîl în patrimoniul mondial UNESCO
