Închide
Mariana Dogaru, șefa ARACIP, afirmă că există mai multe categorii de profesori. Într-o analiză publicată pe pagina sa de Facebook în urma rezultatelor la simulare, Mariana Dogaru spune că ar trebui blamați doar „profesorii care știu, pot, dar nu vor”.
Ce spune șefa ARACIP:
EU CRED CĂ PROFESORII AU NEVOIE SĂ FIE SPRIJINIȚI, NU SĂ FIE BLAMAȚI!
Dragi directori, dragi părinți, sprijiniți-vă profesorii și aflați cauzele! Cu siguranță, data viitoare rezultatele vor fi mai bune!
Am citit în ultimele zile dezbaterile legate de rezultatele la simularea Evaluării Naționale și, în calitate de ”profesor de profesori”, îmi exprim opinia că, în momentul în care gândim generalități ce duc mai degrabă la etichetare, nu avem cum să obținem rezultate.
De la bun început, îmi exprim poziția de a fi de partea profesorilor. Desigur, în contextul unor rezultate mai puțin bune, ar putea fi scandalos.
Cred că trebuie să distingem între categoriile de profesori la care ne referim. Și, în acest cadru, mi se pare nedrept să îi punem pe toți la un loc.
Așadar, avem mai multe categorii de profesori:
• Profesori care stăpânesc conținut, dar nu au metodă să faciliteze învățarea (încă sunt profesori de gimnaziu care nu au înțeles că nivelul de abstractizare ridicat al conținuturilor nu se pliază pe etapa dezvoltării cognitive a copilului, care până la 12 ani -eu zic că și mai mult- se bazează preponderent pe operații concret intuitive) Ce are de făcut profesorul? Să accesibilizeze cunoașterea.
• Profesori care aplică ”metode noi”, însă mutilate și fără valoare adăugată (deunăzi îmi povestea o prietenă dezastrul pe care îl face profesoara de matematică a nepoatei sale din clasa a VI a cu ”clasa răsturnată” care s-a redus la ”învățați singuri”; copiii sunt nevoiți să își verifice înțelegerea prin pregătire suplimentară, mai ales dacă nu au siguranța propriei înțelegeri legate de conținut; pentru a avea valoare adăugată o astfel de metodă este important să se cultive încrederea copilului că poate fi autonom în învățare, doar verificându-i înțelegerea în clasă și valorizându-i-o)
• Profesori care nu stăpânesc conținut, îl predau machetat și care orientează copilul pe tipuri de sarcini (în situația în care simularea sau evaluarea propriu-zisă iese din machetă, copilul nu mai poate face față provocării)
• Profesori care stăpânesc conținut, au și metodă, dar au învățat că adevărata sursă de trai decent este alta decât școala (aceștia sunt lipsiți de etică)
• Profesori care stăpânesc conținut, au metodă, dar nivelul remedial al elevilor este copleșitor (aceștia sunt cei ce se uzează cel mai mult, mai ales când progresul întârzie să apară. Despre această categorie aș vrea să vorbesc mai mult pentru că, în mod paradoxal, sunt cei care depun efortul cel mai mare, dar au rezultatele cele mai proaste. Iar ceea ce este și mai ciudat e că nivelul cu care elevul vine în gimnaziu nu este influențat de el, deci cauza este la nivel preșcolar sau la nivel primar.
Ce aș face ca director de școală?
Aș analiza situația obiectiv și, individualizând, aș crește reziliența profesorului.Sau, mai exact, aș transforma rezultatele într-o oportunitate de învățare pentru profesorii implicați, pentru elevi, dar și pentru părinți, cum spunea J. Sidlow Baxter ” Care este diferența între un obstacol și o oportunitate? Atitudinea noastră.Fiecare oportunitate are o dificultate și fiecare dificultate are o oportunitate”.
Deci, reflecție împreună cu cei implicați, apoi plan de îmbunătățire și acțiuni care să schimbe situația la examen. Și aș avea două tipuri de acțiuni: pe termen scurt (se adresează elevilor care mai au puțin până la examen), dar și pe termen lung (analiza modului în care se facilitează învățarea la nivelurile preșcolar și primar, modul în care elevii de acum, din clasa a VIII a au fost susținuți după evaluările de la clasele a II a,a IV a, a VI a.
Alte țări se preocupă de profesor mai mult. Noi, imediat ce nu obținem rezultate, blamăm. Aș blama doar profesorii care știu, pot, dar nu vor. Aceia nu iubesc copiii și nu ar trebui să mai stea în sistem.
Și, pentru ca demersul să fie complet, vă pun din literatura de specialitate ce înseamnă reziliența profesorului și ce complexitate are.
