România, genul feminin. Smaranda Brăescu, campioana la parașutism care a denunțat fraudarea alegerilor de comuniști
01 Decembrie 2020, 17:33
Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).
S-a născut în satul Hănțești, comuna Buciumeni[1], din județul Covurlui (interbelic), ulterior județul Tutova (interbelic), actual în județul Galați. Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri.
La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur.
Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 km, între Roma și Tripoli. În acealași an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani. Recordul său a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri.
A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa.
În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele Negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistentă [MNR] organizația „HAI” împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihai Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist).
Potrivit ziarului Adevărul, s-a deghizat ani de zile în straie de măicuţă greco-catolică, pentru a nu fi găsită de autoritățile comuniste. Reumatismul a fost prima boală care a început să o îngenuncheze, apoi cancerul a condamnat-o la îndelungi suferinţe. Pe 2 februarie 1948, marea paraşutistă care a doborât recorduri mondiale, a fost un veritabil ambasador al iei româneşti, a primit mari distincţii internaţioanle şi a fost ovaţionată de public, trece în nefiinţă. Suferinţa i-a fost alinată de două călugăriţe din Cluj şi tot ele au înmormântat-o creştineşte. Smaranda Brăescu Smaranda Brăescu Smaranda Brăescu
