Închide
Climat pozitiv în sala de clasă
Petruț Rizea, psiholog și profesor pentru învățământul primar, explică în ce mod pot cadrele didactice să păstreze un climat pozitiv în sala de clasă:
Climatul școlar (atmosfera din clasă, relația dintre elevi) – în mare parte, se presupune a fi determinat de gradul implicării profesorului diriginte. Influențele sunt, însă, mai multe decât credem ca să putem pune în spinarea unui singur subiect toată funcționalitatea acestui sistem.
Dacă stăm să ne gândim, dincolo de școală și de conexiunile sociale de aici, există mulți factori care contribuie la liniștea și bunăstarea din clasa de elevi. Grupul constituit devine cu atât mai compact cu cât există un set de valori clare și împărtășite de majoritatea membrilor și încurajate și acasă. Climatul este una dintre cele mai importante componente când discutăm despre universul școlar și despre toate lucrurile care se întâmplă acolo. Acesta ar trebui să fie unul pozitiv, primitor, caracterizat prin siguranță, care să inspire și să provoace creativitatea și disciplina în același timp.
Un climat presărat cu conflicte, tensiuni și certuri nu va fi niciodată unul în care se pretindem o dezvoltare continuă a elevilor. În schimb, o clasă în care climatul psiho-social este marcat de relații bune și sănătoase va avea mereu contextul marcat de sentimentul securității și stabilității, învățarea devenind un demers firesc.
Un prim pas în păstrarea acestui climat la nivelurile sale optime ar fi să înțelegem că elevii sunt tot oameni, iar o abordare pozitivistă în structurarea unor reguli și norme clare ar fi mult mai utilă decât impermeabilitatea lor. Să punem accent pe ceea ce ar trebui să facă ei, nu pe ceea ce nu ar trebui. Bineînțeles, explicând și logica din spate, respectarea regulilor ar trebui să devină un proces interiorizat, de la sine înțeles. Deși surprinzător, creierul nostru se opune ideii de NU, el nu poate percepe acest NU, iar majoritatea lucrurilor pe care NU avem voie să le facem sunt receptate de psihicul nostru drept indici amenințători și rigiditate.
În special pentru copii și adolescenți, o astfel de perspectivă, întărită și de fermitate atunci când e necesară, este mult mai utilă decât NU-ul definitiv și eterogen. Dacă tot vorbim despre categoricul NU, să vorbim și despre cum atmosfera din clasă devine mult mai relaxată și prietenoasă când îi implicăm pe elevi în mai multe tipuri de activități interactive în care spunem nu mai rar. Astfel, fiecare dintre el va ajunge (poate instant sau treptat) să se simtă apartenent față de grup prin contribuția sa în rezolvarea sarcinilor comune.
E important să îi implicăm în activități care să le dezvolte spiritul de echipă, viziunea de lider. Ca profesori, le putem insufla dorința de a se ajuta reciproc, de a face front comun când cineva e în nevoie și de a nu diferenția pe nimeni când e cazul să-și manifeste acest ajutor.
De aici, extragem o altă componentă importantă, cea a îmbrățișării diversității, o acțiune nobilă, dar și o problemă pentru o societate cam netolerantă nici cu ea însăși. Un grup social, cu cât este mai diversificat în esență, cu atât mai omogen devine. A încuraja acceptarea și toleranța față de valorile culturale, naționale, religioase, a celor ce ne diferențiază ca temperament, personalitate, caracter, capacitate intelectuală, înseamnă a contribui la expansiunea umană.
Atmosfera din clasă este determinată și de ideea de integrare. Cum facem integrarea? Cum ținem cont de ea? De ce anume avem nevoie? Dacă noi avem o conduită potrivită față de cei cu cerințe mai speciale decât restul, dacă le oferim grijă și protecție, exemplul nostru ar trebui să reprezinte cel mai clar reper în susținerea ideii că oricine are o șansă la educație și normalitate (toate construite într-un context organizat și responsabil față de toți componenții educațional – familie, elevi, profesori).
Contrapunerea este tot o problemă la nivelul climatului școlar, ea îndreaptă atitudini și comportamente cu iz negativ către elevii vizați (fie că faptele lor sunt sau nu de lăudat). Menținerea unui echilibru este ideal, ca cei implicați și ambițioși să nu devină ținta răutăților și invidiei. Există un lucru pe care tindem să-l neglijăm – plângerile constante ale elevilor. Privim de foarte multe ori cazurile ca fiind nesemnificative și mai puțin importante.
E important de urmărit, însă, nuanțele lor ca să fim pregătiți și să putem lua măsuri din timp. Stereotipurile de gen sunt o altă problemă, de foarte multe ori încurajate de mediul familial, de societate. Eu identific utilitatea băieților în stoparea acestor stereotipuri prin descurajarea masculinității toxice, a categorisirii culorilor în funcție de gen, a meseriilor etc.
Prin exemplul propriu, putem să controlăm toate aceste derapaje, oprirea lor fiind posibilă doar în relație strânsă și comunicare cu familia.
Dar, ca profesori, să începem cu universul nostru, cel din clasă, unde noi suntem epicentrul tuturor galaxiilor zâmbitoare și pline de entuziasm.
