Oana Moraru: Cum ar fi ca școlile private să mai poată școli, cu sprijin de la voi, încă măcar alți 10 000 de copii care nu au alte șanse?

Oana Moraru, fondatoarea școlii private Helikon, a explicat, pe pagina sa de Facebook, modelul de școli private sprijinite de comunitate și de stat pentru integrarea copiilor fără resurse financiare. Oana Moraru vorbise despre acest model vineri, la evenimentul de lansare a candidaturii lui Vlad Voiculescu la Primăria Capitalei.

Postarea Oanei Moraru, integral:

Acum ceva ani am asistat la o strângere de fonduri a laboratorului școlar de Științe din cadrul Școlii americane din Londra.
Școala asta e ca un oraș în alt oraș. Ca să își construiască aulă la demisol de pildă, au întrerupt și deviat circuitul metroului londonez pentru o vreme.
E o școală privată, extrem de bogată, cu taxă mare susținută de familii cu venituri bune de tot.
Au strâns 1 000 000 lire într-o seară doar pentru programul de Științe al ciclului primar și gimnazial.

Da, domnule, nu le-a fost deloc rușine să pună la dispoziția unor copii bogați încă atâți alți bani, chiar dacă toată lumea știe că în Londra sunt și multe școli sărace și copii necăjiți.

Dacă vrei să ajuți educația în România, sunt foarte multe de făcut pentru foarte multe comunități sărace. Sunt copii de îmbrăcat și încălțat, mese calde de dat, wc-uri de construit, profesori de motivat să rămână în comunități fără mari așteptări de la viitor. Munca însă abia începe din momentul în care ai făcut asta. Pentru că pentru acești copii nu e suficientă stabilizarea materială ca să și crească academic. Multora le trebuie ani de recuperare cognitivă, emoțională, socială. Să vă spună asta programul Teach for Romania, dacă nu mă credeți. Pedagogia de la clasă trebuie să aibă acolo dimensiuni remediale, terapeutice. Nu poate fi făcută de oricine și nici nu se declanșează automat dacă renovezi pereți, podele, toalete și cantine.

Dacă vrei să ajuți educația din România, poți să te duci și la top, către elevii și familile privilegiate, cu bani. Și o să constați că și acolo e mare nevoie e ajutor. Banii nu sunt băgați în gândire, inovație și colaborare. Nici copiii cu bani din România nu au parte de practici pedagogice cu mult în afara dopajului intelectual de tip “memorăm și ne antrenăm pentru examen”. Așa-zisele elitele financiare ale țării fie își dau copiii la școli “din afară”, fie îi bagă la meditații pe modele de gândire care nu-s create să rezolve în timp problemele acestei țări. Din ce văd eu la liceele de top din țară, tot cultura individualistă și concurențială e promovată, pe algoritmi de gândire inerți și mecanici.

Deci, dacă misiunea ta e să ajuți copiii de la țară, bravo! Nu trebuie să o faci din milă, ci din conștiința faptului că acolo zace un potențial intelectual incredibil pentru această țară.
Dacă misiunea mea e să fac școli private, e pentru că nici aici nu sunt deloc exploatate nici banii, nici intelectul acestor copii pe măsura nevoilor acestei țări.
De aceea și unii și alții pleacă peste hotare. De aia la testele Pisa se vede că cea mai mare rată de prăbușire e la extreme, la cei foarte săraci și la cei “cu posibilități”.

Deci, fără rușine îmi doresc în continuare să devin foarte bogată, să găsesc cât mai mulți finanțatori pentru proiecte educaționale care îi fac pe copii să gândească! Indiferent de câți bani au părinții lor!

Dacă aș găsi și sprijin să dotez o școală privată mare care să își permită mai mult de 12-14 burse cåt îmi permiteam la Călărași pentru copiii care chiar nu au alte șanse, aș fi și mai nerușinată în a cere sprijin și în a poza drept un om foarte interesat de bani. Cum ar fi să ai o clădire cu 600 de locuri – din care cu 300 de copii “bogați” să finanțezi programe, profesori și materiale didactice și, pe lângă ei, sa iei alți 300 fără posibilități materiale dar integrabili deja într-un mediu în care pedagogia e creată să le răspundă nevoilor cu adevărat? Cum ar fi ca școlile private în România, în număr de peste 1500, cu cel puțin 100 000 de elevi școlarizați – să mai poată școli, cu sprijin de la voi, încă măcar alți
10 000 de copii care nu au alte șanse?

Nu e ideea mea. O fac multe state și școli private în lume.

Nu mă sperie reacțiile voastre comuniste și nici retorica stângismului de ani ’60 de pe la noi. Ba chiar mă fac atentă să fiu și mai clară în a afirma că avem neOanvoie de bani, că e bine să fim bogați, să avem școli private bune, prospere, fițoase – cum le ziceți voi! Doamne-ajută!

 

Ce a declarat Oana Moraru la evenimentul de lansare a lui Vlad Voiculescu:

“Am așa un vis: să putem să finanțam niște școli private care să poată lua, ajutați poate de primărie, niște clădiri care să acomodeze 500-600 de copii, din care 300, jumătate, să fie copii cu burse, copii din zone defavorizate, care să beneficieze de cele mai bune echipe de profesori”

”Am venit aici, pentru următoarele luni, nu ca om politic, ci ca om care (sic!) vreau să-l sprijin, cunoscând mult mentalitățile din educație, mult durerile profesorilor și ale părinților și am venit și cu un interes personal, că așa e în politică, nu? Am așa un vis, să putem să finanțam niște școli private, care să poată lua, ajutați poate de primărie, niște clădiri care să acomodeze 500-600 de copii, din care 300, jumătate, să fie copii cu burse, copii din zone defavorizate, care să beneficieze de cele mai bune echipe de profesori”