fbpx

Mihai Dinu: ”Personaje de tipul Șoșoacă arestează un mesaj atât de personal ca cel al lui Waters pentru o cauză de 2 bani”

Mihai Dinu, realizator radio, a comentat, pe pagina sa de Facebook, folosirea legendarei piese Another Brick In the Wall”, dedicată Educației, de către personajul conspiraționist Diana Șoșoacă, la protestul împotriva măsurilor sanitare.

Ce spune Mihai Dinu:

Vă atrăgeam atenția acum ceva vreme pe eclecticfm.ro despre cât de prost înțelegem unele cântece. Și în ce contexte total greșite le folosim.
Aud că duduia Șoșoacă a dansat pe Pink Floyd Another Brick In The Wall. Part 2, ca să fiu mai precis. Mie mi se pare absolut impardonabil ca o astfel de compoziție să fie folosită de o astfel de persoană la o întrunire, cred că publică.
Povestea Zidului pleacă dintr-o observație a trupei și apoi se diversifică în experiența fiecărui membru, dar în special a lui Roger Waters, principalul compozitor al Zidului.
Ideea discului a venit dintr-o observație, cum spuneam, foarte simplă, după turneele trupei din perioada 75 – 77. Are la bază conștiința dobândită de membrii trupei că imensul public din fața lor este acolo pentru socializare și bere. Pare de neconceput pentru acea perioadă, pentru dimensiunea trupei. Nu neapărat pentru mesajul trupei, unul sofisticat, elitist. Iată că de proști omenirea nu a dus niciodată lipsă. Constatarea asta i-a derutat pe cei patru și i-a făcut să conștientizeze existența unui zid între ei și publicul lor.
Mai mult, Roger Waters a avut o experiență dezgustătoare când un fan urcat pe scenă l-a scuipat în față. Reacția lui Waters a fost de îndepărtare de fani. De public, de fapt, pentru că un fan nu cred că ar face asta. Așa că, la nivel metaforic a pus o barieră între el și fani. O barieră care s-a transformat într-un zid construit din cărămizi ce reprezintă situațiile urâte din viață, dar și oamenii care nu sunt ce trebuie în relația cu noi.
Ăsta este contextul în care a apărut ideea de The Wall. Pe disc piesa Another Brick In The Wall are trei părți și cam toate se învârt în jurul aceleiași teme. Waters povestește evenimente din viața sa, evenimente ce l-au făcut să se îndepărteze, doar mental, de lumea exterioară. Ridică zidul pentru a se proteja de rănile pe care restul lumii i le-ar putea face.
Concret, Part 2 vorbește despre zilele urâte ale copiilor la școală și despre un anume control pe care profesorii îl făceau. Waters îi descrie pe profesori ca abuzatori. Iar corul, care este vocea copiilor, protestează împotriva acestei metode. Săpând mai adânc, aflăm că Waters chiar vorbește din punctul de vedere al unei experiențe personale. Personală și traumatizantă. În școala în care el învăța, copiilor li se servea budinca suplimentară atașată prânzului doar dacă își terminau prânzul mai întâi. Acest tip de condiționare pare să fi avut un efect negativ asupra lui Roger care, în cele din urmă, o califică drept o altă cărămidă în perete.
Piesa imaginată de Waters este cât se poate de satirică și, evident, nu este un îndemn către boicot total. El spune că ținta sa nu au fost profesorii, ci guvernul care avea puterea și care o folosea eronat, după spusele lui.
Cel mai mare impact al piesei a fost nu în Marea Britanie, ci într-o țară în care vocea populației era aproape mută, Africa de Sud.
Problema unor personaje de tipul Șoșoacă este că arestează un mesaj atât de personal ca cel al lui Waters pentru o cauză de 2 bani. Nu cred că în România, Europa, astfel de mesaje au o acoperire reală. Ele sunt doar un instrument de care niște escroci se folosesc pentru a prosti în față niște oameni mai săraci cu duhul.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *