Închide
În urmă cu câteva săptămâni, un grup de antreprenori și profesori inimoși au avut o idee grozavă. Să dea o mână de ajutor copiilor care vor să reia materia de anul trecut la matematică și limba română. Gratuit. Pacostea asta de pandemie n-a prins învățământul românesc în cea mai bună formă a lui și, uite așa, au rămas mulți elevi cu goluri despre care nu știm când și cum vor mai recuperate. Uite așa s-a născut Școala Remedială de Vară, un program educațional online care a strâns vreo două mii de copii și aproape cincizeci de profesori.
Am fost tare bucuros că m-am putut implica în acest proiect. Sigur, n-a fost foarte simplu să punem pe picioare o școală online într-o săptămână. Și încă una care să aibă cea mai bună infrastructură existentă la ora asta în România. Cele mai eficiente platforme de comunicare și gestionare a elevilor, profesorilor, cursurilor, teste standardizate, lecții digitale, ce să vă mai spun? Nici în visurile visurilor mele nu mi-aș fi imaginat că am putea avea educație digitală la acest nivel în România. Încă un argument să înțelegem că nu sărmanul învățământ online a fost de vină în tot timpul ăsta ci faptul că ne-a prins complet nepregătiți.
În scurt timp, am devenit o școală în toată puterea cuvântului. Avem orar, consilii profesorale, cursuri de formare, ba chiar ne-am făcut și o revistă a școlii, în care copiii își pot face cunoscute creațiile literare. S-au găsit chiar și niște bănuți pentru patruzeci de burse, pe care le vom acorda la sfârșitul programului în funcție de implicare și rezultatele la evaluările finale. Elevii au două ore de limba română pe săptămână și două de matematică. Au teme, fac exerciții, primesc recomandări de lectură, rezolvă probleme, pun întrebări, le scriu profesorilor, ascultă și sunt ascultați. Sunt din toate colțurile țării. Din școli mai bune, mai puțin bune, din orașe mari, din mediul rural sau școli de cartier. Nu există “clasa aia bună” și “restul”. Copiii au fost repartizați în ordinea înscrierilor și în funcție de vârstă. Un elev dintr-un cătun din județul Botoșani poate fi coleg cu unul dintr-un colegiu de renume din Iași, Cluj sau București.
I-am văzut la ore. Ușor timizi dar curioși și motivați. Unii au prins curaj și cer toate explicațiile pe care nu le-au primit la clasă. Alții își descoperă pasiuni și abilități pe care nu știau că le au până acum. Scriu, compun, vor să citească, își exprimă părerea, și, poate, cel mai important, învață că profesorii le pot fi prieteni. Mentori. Modele.
Nu e foarte ușor să observi astfel de detalii. Sigur, poți asista la ore, răspunde la mailuri sau vorbi la telefon cu părinții. Povestea din spatele unui ecran o afli însă doar stând zi de zi printre ei, ascultând, citind printre rânduri sau, pur și simplu, experimentând emoția pe care ți-o dă formarea unei comunități animate de dorința cunoașterii.
Mai zilele trecute, unul dintre profesorii noștri de matematică a avut ideea de a face și un club pentru pasionații acestei materii. Dacă tot avem revistă, de ce nu am avea și un astfel de club? Bravo, zic, minunată idee, mă bucur tare mult! Păi, și se poate și cu elevi de la alte clase? Sigur că da, dacă or fi doritori, de ce nu? Am stabilit de la început că încercăm să-i ajutăm pe copii în funcție de nevoile și aspirațiile fiecăruia. Hai să le dăm și oportunitatea asta. Perfect. Ai înscrieri? Păi, ar fi câteva. În regulă, ne spui cum te ajutăm pe partea tehnică și hai să-i dăm drumul. În scurt timp, a mai primit o solicitare de înscriere. Din partea lui Dani, elev în clasa a V-a.
Șșșșșt… Să-l ascultăm:
Domnule profesor, va rog sa ma iertati, acum vad mesajul dv.!
Va multumesc foarte mult!
Îmi doresc foarte mult să fac parte din clubul de mate, pentru ca eu învăț singur acasă, nu fac meditații cu niciun domn sau doamnă profesoară și îmi este destul de greu uneori să inteleg cum să rezolv probleme mai dificile. Eu am doua surori mai mari, studente si ne este cam greu. Nici ele nu au făcut niciodată meditații la nicio materie. Ele s-au descurcat singure, iar acum este rândul meu să mă descurc, așa îmi spun ele și râd de mine pentru că sunt mic, au uitat cum e sa fii mic. Îmi doresc foarte mult să învăț, de aceea lucrez în fiecare zi. Am terminat caietul de vacanță la mate în 2 saptamani, caietul de la editura Paralela 45.
A fost foarte simplu.
Daca voi întâlni vreo problemă mai dificilă, o să pot să v-o trimit să mă ajutati, vă rog?
Doamna mea profesoară de la școală este bună și drăguță si i-am trimis pe mail câte o problemă pe care nu o știam. La școală, noi am facut doar lucruri foarte simple, pentru că colegilor mei nu le place matematica, iar in timpul orelor eu mă cam plictiseam. Doamna a zis ca ne lasa de la toamna și nu stiu ce doamnă vom avea și nu știu dacă voi avea curaj să o întreb ceva. Eu nu sunt foarte curajos.
Vreau să vă mai spun că îmi place foarte mult cum vorbiti. Vorbiți ca mami. Ea este din Baia-Mare. Toate neamurile noastre sunt în judetele Maramures si Satu-Mare, dar eu nu am fost acolo decât o dată, pentru că e departe si costă mult să ne ducem.
Va rog sa ma iertati daca am scris prea mult!
Va doresc o zi frumoasa!
Vă mărturisesc că nu am știut ce să mai scriu după mesajul acestui copil. Este unul, doar unul dintre cei două mii de copii de la Școala Remedială de Vară. Doar am simțit nevoia să vi-l împărtășesc. Să vă rog să vă gândiți la el și la sutele de mii de copii din țara asta care nu au bani să facă meditații cu un domn sau o doamnă profesoară. Și să facem din școlile noastre un loc în care fiecare copil să aibă, de-adevăratelea, o șansă la educație.
