Închide
cum nu faci educație
Despre educație și donquijotisme
Corina Popa, doctorand, cercetător în analiza discursului la Complutense, Madrid
Nu faci educație:
1. Cu frica.
2. Dacă vreodată îndrăznești să te crezi suficient de educat.
3. Prin standardizare. Nu există elev universal, manual unic, părinte sau profesor unic. Altfel, am avea un “dicționar de universalități”, pe care nu știu dacă ar avea rost să îl mai deschidem, din moment ce suntem gata “universali”.
4. Cu șantajul. Educația este despre a dărui și a te dărui în mod absolut, nu despre a condiționa.
5. Dacă nu greșești. Dacă nu recunoști că ai greșit. Dacă nu arăți că te străduiești să îți îndrepți greșelile.
6. Nu faci educație fără iubire, fără toleranță, fără respect. Toate reciproce. Și așteptându-te să le primești după ce le-ai oferit necondiționat, cum am spus mai sus.
7. Nu faci educație doar pentru performanță. E infinit mai ușor, chiar redundant să fii eroul unor eroi, decât al unor cauze aparent pierdute.
8. Dacă vreodată, O SINGURĂ dată ai impresia că pentru un copil nu mai poți face nimic.
9. Dacă nu conștientizezi cât poți conta în viața elevilor tăi și nu te comporți ca atare.
10. Dacă ai impresia că îi poți aduce la nivelul tău fără să mergi (atenție, nu “să te cobori”) la nivelul lor. Catedra nu e o tribună de la care să îți etalezi cunoștințele în termeni de neînțeles sau autoritatea. Ești, eventual, un dirijor care trebuie să găsească artistul potrivit pentru instrumentul potrivit. Care își ajută muzicienii să își găsească ritmul lor, nu le impune propriul ritm. Un dirijor care știe că, odată ce pierde un instrumentist, fie el un violonist care duce tot greul ariei, fie un toboșar care are de cântat două note, întregul său spectacol e compromis.
