De ce sunt universitățile din România la coada listei în Top 1000

Sursă foto: nypost.com

De Adda Barbu

Ne batem cu cărămida în piept că sistem educațional mai bun ca în România mai rar găsești în constelația noastră. Din patriotism, din neștiință, habar n-am. Realitatea e un pic diferită de ce căi verzi pe pereți visăm noi.
În anul 2018, România a avut 5 universități în Top 1000 cele mai bune la nivel global, și nici una dintre ele în top 500. Universitatea Babeş Bolyai din Cluj se află pe poziția 802, iar Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitatea Bucureşti, Universitatea Grigore Ț Popa şi Universitatea de Vest din Timişoara undeva între poziţiile 800 – 1.000.
Zic să reflectăm un pic la situația asta.

De ce urâcioșii ăștia care fac topul nu ne dau scoruri mai bune? E simplu. Pentru că universitățile noastre nu se încadrează la premianți.
Vai, dar cum??? Dar învățământul românesc, și calitatea lui!!! Inacceptabil, Zoico!

Criteriile sunt următoarele:

1. Calitatea educației: Studenți ai universității care au câștigat Premiul Nobel sau medaliați ai concursurilor internaționale: 10%
2. Calitatea universității. Profesori ai instituției care au câștigat Premiul Nobel sau medaliați ai concursurilor internaționale: 20%
3. Cercetători renumiți la nivel internațional (HiCi): 20%
4. Rezultatele cercetărilor publicate în Nature and Science: 20%
5. Lucrări incluse în “Science Citation Index” (https://en.wikipedia.org/wiki/Science_Citation_Index): 20%
6. Performanța academică “pe cap” de student (PCP): 10%

Să ne înțelegem. Premiul Nobel a fost câștigat din 1895 încoace de 4 personalități de origine română – numai Gheorghe Emil Palade are și nume de român. Medalii la concursuri internaționale avem, că sunt și niște mici genii printre noi. De aceea și apărem cu cele 5 universități în top 1000.
La criteriul 2 nu știu dacă nu cumva nu suntem pe 0%….Să mă corecteze care știe.
Următoarele trei puncte sunt legate de cercetare, și rezultate publicate, și noi știm că “Cercetarea românească” e plecată de mult pe gârlă la crescut de boboci.
Ultimul 10% se referă la ce se alege de student după absolvire. În ce companii se angajează, pe ce poziție și cu ce salariu e remunerat. Pam, pam! Cred că mai puțin de 30% din studenții români își găsesc un loc de muncă în aria studiilor lor. Dar slavă cerului, avem agenți de vânzări și multe secretare cu diplome de facultate. Suntem asigurați pentru un viitor luminos.

Mă întreb când se va trezi Ministerul Educației să ajute universitățile de stat să facă performanță și să producă viitori profesioniști care să își și găsească locuri de muncă. Oare o să apuc ziua aia?