Andreea Marin, în vizită la Ministerul Educației pentru a susține bursele pentru orfanii de un singur părinte: „Am fost un copil orfan”

Vedeta de televiziune Andreea Marin a fost azi la Ministerul Educației pentru a susține păstrarea în legislație a burselor pentru orfanii de un singur părinte.

Andreea Marin a transmis că și ea s-a aflat în această situație, pentru că mama sa a murit când avea doar 9 ani, și înțelege nevoile copiilor din această categorie.

Mesajul transmis de Andreea Marin:

Dragii mei, tocmai am ieșit de la Ministerul Educației, unde am fost alături de Lavinia Dinu, mamă văduvă din partea Asociației “Există viață după doliu” si de Iulian Cristache, președinte al Federației Naționale a Părinților, eu fiind acolo în calitate de președinte al Fundației Prețuiește viața și pentru că înțeleg lucrurile din perspectiva a ceea ce am fost odinioară: copilul ce și-a pierdut mama la 9 ani. Pe ei, copiii ce au un părinte decedat îi susținem azi, solicitând Ministerului Educației să reevalueze propunerea de a elimina bursele sociale pentru copiii orfani de un părinte, în cazul în care venitul pe membru de familie depășește un cuantum stabilit. Și dacă depășesc acest cuantum care și așa nu e mare cu 1 RON, ce se întâmplă? Copiii orfani de un părinte pot fi privați de acest ajutor social și așa mic: 300 RON. O ședință la psiholog – de care ei au atâta nevoie pe termen lung – costă cam tot atât, doar o ședința! Această sumă mică este totuși o gură de aer pentru familiile monoparentale care reușesc cu greu să facă față tuturor provocărilor ce urmează decesului unuia dintre părinți. Ce se face o mamă rămasă singură cu 6 copii?

Pare că statul român vrea să “pedepsească” orfanii “destul de norocoși” să mai aibă un părinte. Poate că nu e așa, dar astfel arată situația. Copiii țării ce trăiesc o dramă sunt în măsură să ajute bugetul de stat renunțând la dreptul ce li s-ar cuveni, în cazul în care venitul pe membru de familie în casa lor este depășit chiar și cu 1 Ron? E datoria lor? Sau a noastră să-i protejăm? La ora 17 voi fi azi în direct la Euronews și vom dezbate acest subiect atât de sensibil. Am discutat azi la Ministerul Educației cu Ministrul Secretar de Stat Florin Lixandru, prezentându-i argumente solide prin care nu e cazul să facem diferențe între copiii ce pierd un părinte sau pe amândoi, problemele pe care le trăiesc aceste familii, pe care noua Metodologie de acordare a bursei școlare – art 10, litera b) nu le ia cum se cuvine în seamă.

Asociația “Există viață după doliu” a inițiat o petiție online prin care cere reincluderea copiilor orfani de un părinte pe lista beneficiarilor de bursă socială. Deja, inițiativa se bucură de sprijinul a peste 13.000 de oameni – printre care se numără și persoane publice din România. https://campaniamea.declic.ro/petitions/orfan-in-romania

Odinioară, am fost unul dintre copiii orfani – mama mea a murit în brațele mele când aveam 9 ani. Știu foarte bine cu câte nevoi, dureri si cheltuieli în plus vine la pachet pierderea unui părinte. Rănile nu se vindecă niciodată și nu orice copil aflat în această situație poate deveni un matur puternic, stăpân pe sine mai târziu. E nevoie de fiecare fărâmă de ajutor! Și dacă această fărâmă, ce vine din partea Statului azi, e conditionată în plus, vom adăuga durere peste durere. Mă întreb: de ce nu condiționăm și pensiile speciale, de ce nu luăm banii necesari la buget din jocurile de noroc, etc? Câtă economie am face luând de la copiii orfani?”

Copiii României au nevoie de sprijin, nu de poveri suplimentare pe umerii lor! Această propunere de modificare a fost lansată în prea multă discreție, pe timp de vacanță, ca și când ar fi trebuit observată prea puțin. O aducem în atenția tuturor, în speranța de a apăra împreună drepturile fiecărui copil.

1. Copiii orfani de un părinte încă primesc bursa de orfan conform metodologiei pentru anul școlar în curs, 2022 – 2023. Propunerea de lege care vrea să schimbe lucrurile, și nu în bine, a fost prezentată pentru dezbatere în timpul vacanței de vară, când doar elevii care nu au luat BAC – ul mai verifică site-ul Ministerului Educației. Este același principiu pe care îl regăsim în legile importante care sunt supuse anual la vot cu câteva zile înainte de Crăciun. Prin urmare, considerăm lipsită de transparență si de dorința de a fi cunoscută la scară largă această propunere.

2. Situația copiilor orfani este una de vulnerabilitate. Sărăcia este o cauză, dar nu singura, nu e cazul să condiționăm suplimentar oferirea acestui sprijin. Un copil care a pierdut un părinte este traumatizat si are sufletul “bolnav”. Ca o paralelă, copiii care beneficiază de burse medicale sau care au ambii părinți decedați nu au niciun fel de condiționare pentru a fi ajutați de Stat. Nu există niciun motiv în plus pentru care un copil măcinat de suferința pierderii unui părinte să fie tratat diferit.

3. Venitul părintelui supraviețuitor nu trebuie considerat un criteriu pentru a beneficia de bursă, aceasta fiind un drept al copilului al cărui părinte a încetat din viață – drept ce decurge din decesul părintelui, nu din inabilitatea părintelui supraviețuitor de a reuși să câștige un salariu care să depășească salariul minim/ mediu pe economie.

4. La fiecare etapă a dezvoltării lui, un copil orfan retrăiește pierderea altfel, în funcție de nevoile noi care apar: la început îi lipsește afecțiunea și îi e dor, apoi îi lipsește protecția, apoi mentoratul, etc. Toate acestea se transpun în nevoia de psihoterapie, care costă, pentru că în realitate, nu este suportată de Statul Român, deși demersuri în acest sens s-au facut și ar trebui să se și aplice în practică.

5. Chiar dacă, începând de anul acesta, s-a votat legea conform căreia și copiii orfani au dreptul la terapie gratuită cu un psiholog, în realitate formalitățile sunt atât de multe, încât mulți psihologi nu întrunesc condițiile sau refuză să se complice. Va mai dura până când această inițiativă va fi funcțională. Știm de la membrii Asociației că în Constanța, de exemplu, niciun psiholog nu e disponibil pentru acest proiect. În Cluj, lucrurile stau mai bine. În mediul rural e jale. Ba mai mult, copilul din mediul rural ar trebui să ajungă mai întâi la oraș împreună cu părintele, ceea ce înseamnă o altă cheltuială.

6. Pentru că psihologii specializați pe doliu sunt foarte puțini, uneori familia ajunge să încerce câteva psihologi până îl găsește pe cel potrivit. Însă cum rezultatele sunt cele care contează, foarte des ajungi să plătești oricum.

7. Nevoia de terapie și de îngrijire medicală suplimentară este continuă, astfel, părintele supraviețuitor se pune pe ultimul loc în cursa contracronometru de a-și repune copiii pe picioare și de a-i vedea fericiți. În timp ce în alte state europene serviciile sociale vin acasă și sună părintele să îl anunțe că i-au făcut programări la diferiți medici pentru prevenție, în România, părintele supraviețuitor muncește la 2-3 joburi dacă poate, pentru a achita noile cheltuieli, punându-se pe sine pe ultimul loc. Femeile văduve care au trăit în acest ritm ani de zile dobândesc tot felul de boli cronice – ca urmare a stilului de viață.

8. Bullyingul este îndreptat împotriva celor vulnerabili. Bullyingul în scolile românești este la cote alarmante. În școlile românești, unde consilierii școlari sunt puțini și, uneori, slab pregătiți, copiii orfani sunt izolati de ceilalti, li se spune că sunt ciudați, că li se poate face orice pentru că nu are cine să îi apere, li se repetă, uneori în batjocură, că părintele lor este decedat. Toate sunt exemple concrete. Astfel de copii au nevoie de protecție, de bani ca să participe la excursiile școlare, pentru a fi integrati în colectiv. Lucru care nu se întâmplă în cazul celor cu 2 părinți în viață, chiar dacă sunt divorțați. Ei au două surse de căldură și finanțare, se simt protejați pentru că au întotdeauna de ales între un părinte sau celălalt.

9. Copiii orfani de un părinte adesea dezvoltă comorbidități serioase: diabet, astm, anorexie (toate exemple concrete). La fel și părintele supraviețuitor și bunicii. Și așa, până în anul 2020, nu se putea primi bursă socială pentru două motive (sărăcie și pierderea unui părinte, sărăcie și boală cronică), etc. Măcar unul dintre aspectele provocărilor lor să le aducă un pic de susținere.

10. Copiii care au pierdut un părinte au nevoie de activițăti, de cercuri de elevi, ba chiar de recuperare școlară, având în vedere că e aproape imposibil să înveți bine în primele luni după pierdere. Toate acestea costă.

11. În cazul copiilor care au pierdut un părinte în urma cancerului sau a unei boli genetice, părinții își doresc foarte mult să facă testele genetice care să indice șansele copilului de a fi moștenit problema respectivă. Aceste teste pot însemna prevenție și sunt foarte scumpe. Nesuportate de Casa de Sănătate, bineînțeles.

12. România are multe legi aberante, cum ar fi aceea conform căreia, după succesiune, copiii supraviețuitori trebuie să achite taxe și impozite pentru ceea ce au moștenit, așa cum ar fi plătit părintele care nu mai este chiar dacă copilul nu are venituri. Altfel, există consecințe legale. Iată ce cheltuieli au copiii orfani din România!

13. Suntem în plină inflație! Conform statisticilor, prețul produselor de bază s-a dublat practic. Părinții și-au făcut un calcul, acum află că vor fi nevoiți să se descurce cu mai puțin. Pentru unii, aceste tăieri din buget vor fi resimțite acut. La fel s-a întâmplat și anul trecut, când bursele de transport pentru copiii din mediul rural au fost tăiate la începutul anului școlar, trimițând un număr mare de copii în imposibilitatea de a ajunge la școală.

14. Pe lângă acoperirea nevoilor de bază, psihologii recomandă și alintul, protejarea copilului în acest fel, în contextul unei pierderi atât de mari. Mulți copii orfani, văzând suferința și dificultățile familiei, își asumă rolul de părinte și refuză să mănânce, refuză haine noi chiar dacă celelalte le rămân mici. Întreținerea unei imagini în care părintele supraviețuitor se descurcă este esențială pentru binele copilului. Toate acestea sunt exemple concrete de viața.

15. Copiii care au pierdut un părinte, de cele mai multe ori, trec prin frica de a nu-l pierde și pe al doilea. Au nevoie să își sune părintele, dar au nevoie și să îl aibă acasă mai mult. Psihologii recomandă să se reclădească familia în noua formulă, să se petreacă mult timp împreună, să nu se meargă împotriva fricilor copilului. Astfel, părintele supraviețuitor nu poate lucra în plus până la epuizare, lipsind zi lumină de lângă copilul său, uneori trebuie să renunțe la posturile de răspundere mai bine plătite de la locul de muncă pentru a darui timp minorilor săi.

16. De multe ori părintele supraviețuitor trebuie să se reprofileze când rămâne singur. Cursurile de recalificare costă. Nu există reduceri la facultate pentru părintele văduv. La un job nou, adesea pornești de la un salariu mai mic. De asemenea, în multe situații, părintele muncește în 2-3 locuri pentru a susține cheltuielile casei și o viață decentă pentru familie, se descurcă de la o zi la alta, de la o lună la alta si abia reușește să proiecteze un viitor pentru copilul său. Da, orice ajutor social pe care îl pierde este o nouă problemă care contează pentru fiecare familie.

17. Sunt des întâlnite cazurile de familii văduvite care sunt date afară din casa în care au trăit ani de zile, dar care legal este pe numele socrilor. Aceste familii pleacă cu ce au pe ele și o iau de la zero. Chiar dacă din punct de vedere legal au drepturi, părintele supraviețuitor este devastat și cu greu se poate aduna să lupte. În plus, “bătălia” inițială pentru stabilirea moștenirii și pentru stabilirea pensiei de urmaș este de durată și costisitoare și are prioritate.

18. În România, cele mai multe decese se află în rândul bărbaților, iar bărbații au venitul cel mai mare din familie, femeile dedicându-se copiilor si casei. Prin urmare, la decesul acestuia, nu numai că dispare un venit, de regulă dispare cel mai mare venit din casă sau singurul salariu existent.

19. În timp ce persoanele văduve își iau mai multe joburi, copiii fie sunt lăsați la afterschool-uri private, pentru că nu sunt oferite gratuit în multe locuri din țară, fie sunt îngrijiți de persoane care cer să fie plătite pentru asta.

20. Considerăm că aprobarea acestei măsuri va încuraja „munca la negru”, persoanele văduve fiind puse în situația de a găsi soluții pentru a-și păstra veniturile. De multe ori si persoanele care au grija de copii atunci când părintii sunt la muncă, sunt plătite tot la negru.

Iată și cateva exemple de familii afectate:

1. Mama M., cu șase copii, bolnavă grav. De când a murit soțul nu a putut lucra, deoarece nu a găsit un loc de muncă cu jumătate de normă. Acum, nu are asigurare de sănătate. În pandemie, cei șase copii au intrat la ore de pe două telefoane. Dintre aceștia, participau la ore doar cei care aveau materii mai importante.

2. Mama R., a cărei fiică nu a mai mâncat după pierderea tatălui și a devenit anorexică. Psihiatrul țipa la ea să se interneze cu fata, de la serviciu i se spunea că a lipsit prea mult și că nu se mai întoarce acolo dacă mai lipsește. A ales să aibă grijă de fată. La spital a aflat că ea trebuie să plătească și patul și hrana. Trăia mâncând covrigei, dacă nu îi duceam noi mâncare. La ieșirea din spital numai hrana recomandată pentru copil o costa mai mult decât salariul lunar, dar ea mai avea un copil. Dinții fetei sunt foarte stricați de la anorexie, dar nu mai are bani. La școală copiii îi spuneau că e o slăbănoagă și o orfană iar profesorii o întrebau în fața clasei cum a murit tata.

3. A. , căruia i-a murit tatăl într-un accident. La patru luni de la tragicul eveniment, mama, care era în depresie, a făcut infarct. Din această cauză, sora lui cu handicap a fost dusă într-un centru, pentru că rudele nu au vrut să o îngrijească. Dupa șase luni, a murit și aceasta. Când tânărul a făcut 18 ani, a fost dat afară din casă de rude, pentru că actele casei nu erau rezolvate.

4. Cazul fetiței M., căreia i-a murit tatăl când ea era în clasa a 12-a. Mama a intrat în depresie și a încercat să se sinucidă. La a doua tentativă, fata și-a dat seama că nu o mai poate lăsa singură. O păzea zi și noapte. Din fericire, la sfârșitul clasei a 12-a, profesorii au insistat să vină să dea BAC-ul oricum, cu toate că ea nu avea nici note. Din fericire, a promovat examenul. Alții, precis, nu au fost chemați din nou la școală.

Un exemplu de bună practică este Franța – unde copiii orfani de unul sau ambii părinți beneficiază de sprijin – indiferent de veniturile părintelui supraviețuitor. Are și o componentă practică, dar și una psihologică acest sprijin:
https://ec.europa.eu/social/main.jspcatId=1110&langId=en&intPageId=4532.

Așteptăm rezultatul demersului nostru și cu recunoștință vă invităm să semnați petiția !