Închide
Școala pe vremuri
de Andrei Avram, profeaor de istorie
Amintiri din ciclul primar
De câteva zile, o amintire îmi revine constant în minte. Totul se întâmpla în urmă cu aproximativ 24 de ani. Nu mai știu exact anul și ziua, dar, profesor de istorie fiind, sunt obișnuit să lucrez cu date exacte. Așadar, improvizez: amintirea e de acum fix 25 de ani. 13.01.1999. Într-o zi de vineri.
Vineri, 13.
Bibliotecara o suplinea pe doamna învățătoare și, ca de obicei, în orele când apărea în clasa noastră, avea ceva de împărțit cu Mihăiță. La un moment dat, l-a chemat la fața clasei. L-a pus la perete și i-a secerat picioarele. Mihăiță s-a făcut una cu podeaua. L-a ridicat de la pământ și l-a secerat din nou. A repetat operațiunea de câteva ori.
Nu am cum să știu care a fost reacția clasei, cine a râs și cine a plâns. Stăteam în prima banca, rândul de la mijloc, iar privirea mi-a fost subjugată de precizia loviturilor.
Altă amintire, legată de aceeași doamnă bibliotecară (în mod oficial bibliotecară, dar, cel mai probabil, racket sub acoperire) e legată de pianul școlii. Nu știu din ce motiv, acesta se afla lângă cancelarie. Iar nouă, elevilor clasei a II-a F, ni se părea amuzant să zdrăngănim în pauze clapele pianului. Toate acestea până într-o zi, când doamna bibliotecară a apărut în spatele nostru.
Ne-a văzut. Am văzut-o. Am fugit. Nu alergam înspre pian, ci pur și simplu fugeam de ea. Ca orice animal de pradă veritabil, simțindu-ne slăbiciunea, a accelerat. Iar la un moment dat, a intrat prin alunecare, pe cimentul de pe holul școlii. Dar a meritat. Coincidență sau nu, seceratul a fost tot Mihăiță. La scurt timp și-a făcut apariția și doamna de serviciu care, din solidaritate, l-a ajutat pe Mihăiță cu două mături pe spinare.
Bine că nu era domnul director prin preajmă. Cine știe unde s-ar fi ajuns. De altfel, se zvonește că urmele lăsate de palmele grele ale acestuia încă sunt pe fețele unora dintre elevii acelei epoci.
Ce o mai face doamna bibliotecară? O fi devenit bunică? Și-o mai exersa abilitățile? Măcar din când în când, în parc, cu nepoții? Dar Mihăiță? Și-o aminti ceea ce eu nu pot uita?
PS1 Într-adevăr, altfel era școala pe vremuri.
PS2 În școala respectivă, elevii și profesorii intrau pe aceeași poartă.
