Închide
René Descartes, cunoscut și ca Renatus Cartesius, este considerat „tatăl” filososfiei moderne. Filosof, om de știință și matematician francez, a fost considerat de lumea academică un contributor major la apariția filosofiei și științei moderne.
Matematica a fost fundamentală pentru școala sa de gândire, de altfel Descartes a conectat domeniile geometriei și algebrei în geometria analitică, domenii care anterior lui erau complet independente. Descartes și-a petrecut mare parte din viața sa activă în Olanda, servind inițial în armata statelor olandeze, devenind ulterior o figură intelectuală centrală în Epoca de Aur Olandeză. Deși a servit un stat protestant și a fost ulterior considerat de critici drept deist, Descartes a fost romano-catolic.
Deism, dex = Credință în existența unei ființe supreme, principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Multe elemente ale filosofiei lui Descartes au predecesori în aristotelismul târziu, în stoicismul reînviat al secolului al XVI-lea sau în filosofi precum Sfântul Augustin. Descartes și-a plasat adesea punctele de vedere în afara filosofilor care l-au precedat. În secțiunea de deschidere a Pasajelor despre suflet, un tratat modern timpuriu despre emoții, Descartes merge atât de departe încât să afirme că va scrie despre acest subiect „ca și cum nimeni nu ar fi scris despre aceste aspecte înainte.”
Cea mai cunoscută afirmație filosofică a sa este „Dubito ergo cogito, cogito ergo sum” („Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci exist”), găsită în Discurs asupra metodei (1637, în franceză și latină, 1644) și Principiile filosofiei (1644, în latină, 1647 în franceză).Afirmația a fost interpretată fie ca un silogism logic, fie ca o gândire intuitivă.
Descartes a fost adesea numit părintele filosofiei moderne și este în mare măsură considerat responsabil pentru atenția crescută acordată epistemologiei în secolul al XVII-lea.
El a pus bazele raționalismului continental din secolul al XVII-lea, mai târziu susținut de Spinoza și Leibniz, și a fost ulterior s-a opus școlii de gândire empiriste formată din Hobbes, Locke, Berkeley și Hume. Apariția raționalismului modern timpuriu – ca o școală sistematică de filosofie în dreptul său propriu pentru prima dată în istorie – a exercitat o influență asupra gândirii occidentale moderne în general, cu nașterea a două sisteme filosofice raționaliste ale lui Descartes (Cartezianism) și Spinoza (Spinozism).
Meditațiile lui Descartes asupra filosofiei prime (1641) continuă să fie un text standard în majoritatea departamentelor de filosofie universitară. Influența lui Descartes în matematică este de asemenea evidentă; sistemul de coordonate carteziene fiind numit după el. Este creditat ca tată al geometriei analitice și a fost, de asemenea, una dintre figurile cheie ale Revoluției Științifice.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
