Închide
De câte ori ați auzit întrebarea” cât e un metru?” Un metru e 100 de centimetri. Totuși, „cât e un metru? ” Un metru are 1000 de milimetri. Totuși, „cât e un metru?” Ei bine, aflați că un metru reprezintă a zecea milioana parte din distanța dintre Polul nlNord și Ecuator.
Povestea sistemului metric începe cu propunerea lui Gabriel Mouton, un preot și matematician francez, care a sugerat în 1670 un sistem de măsurare bazat pe unități de lungime derivând din dimensiunile Pământului.
În 1790, Academia Franceză de Științe a adoptat sistemul metric propus de savantul francez Gabriel Mouton, care a fost ulterior revizuit și standardizat în 1799 când devenit un standard internațional recunoscut pentru măsurarea și compararea cantităților fizice. Acest standard este cunoscut sub numele de Sistemul Internațional de Unități (SIU).
Sistemul metric este un sistem de măsurare al unităților de masă, lungime și volum care folosește baza zece pentru conversii și calcule.
Sistemul metric a fost promovat pe scară largă în Europa și în lume în secolele următoare datorită simplității sale și avantajelor sale în ceea ce privește uniformitatea și ușurința de utilizare. În prezent, majoritatea țărilor din lume folosesc sistemul metric pentru măsurători în diverse domenii, cum ar fi știința, comerțul și industria, contribuind la standardizarea și facilitarea comunicării internaționale.
Revolutia franceză (1789–99) le-a oferit francezilor oportunitatea să-și reformeze sistemul lor greoi și arhaic de greutăți și măsuri locale. Charles Maurice de Talleyrand a susținut un nou sistem bazat pe unități naturale, propunând Adunării Naționale Franceze în 1790 dezvoltarea unui astfel de sistem. Talleyrand avea ambiții ca un nou sistem natural și standardizat să fie adoptat la nivel mondial și era dornic să implice și alte țări în dezvoltarea sa. Marea Britanie a ignorat invitațiile de a coopera, așa că Academia Franceză de Științe a decis în 1791 să meargă pe cont propriu și a înființat o comisie în acest scop. Comisia a decis că standardul de lungime ar trebui să se bazeze pe dimensiunea Pământului. Au definit acea lungime ca fiind ‘metrul’ și lungimea sa ca fiind a 10.000.000-a parte dintr-un sfert de meridian terestru, lungimea arcului meridian de pe suprafața Pământului de la Ecuator la Polul Nord. În 1799, după ce măsurarea arcului a fost efectuată, noul sistem a fost lansat în Franța.
Unitățile sistemului metric, inițial luate din caracteristicile observabile ale naturii, sunt acum definite de șapte constante fizice cărora li s-au atribuit valori numerice exacte în termeni de unități. În forma modernă a Sistemului Internațional de Unități (SI), cele șapte unități de bază sunt: metrul pentru lungime, kilogramul pentru masă, secunda pentru timp, amperul pentru curent electric, kelvinul pentru temperatură, candela pentru intensitatea luminoasă și molul pentru cantitatea de substanță. Acestea, împreună cu unitățile lor derivate, pot măsura orice cantitate fizică. Unitățile derivate pot avea propriul lor nume de unitate, cum ar fi wattul (J/s) și luxul (cd/m2), sau pot fi exprimate doar ca combinații de unități de bază, cum ar fi viteza (m/s) și accelerația (m/s2).
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
În Ţările Române, exista un sistem complex de măsuri caracterizat de unitate și diversitate. Majoritatea măsurilor și greutăților aveau denumiri similare, dar dimensiunile lor variau în funcție de regiune. Termenii folosiți proveneau în principal din limbi greacă și latină: deget, plamă, cot, pas, funie, falce, câblă, cântar.
Pentru suprafețe se utilizau prăjina, stânjenul, falca, pogonul, cureaua, chinga. Pentru volume, măsurile erau butoiul, vasus, tunella, iar pentru greutate se foloseau povara, burduful, sacul, cântarul, carul sau mija.
Prima încercare de uniformizare a măsurilor a avut loc în perioada Regulamentului Organic (1831-1832) din Ţările Române, când se foloseau stânjenul lui Constantin Vodă și stânjenul lui Șerban Vodă, care aveau valori diferite.
Din 1844, stânjenul lui Constantin Vodă nu mai era în uz, fiind înlocuit pe scară largă de stânjenul lui Șerban Vodă.
În 1848, Gh. Asachi (1788-1869) a alcătuit prima lucrare științifică dedicată sistemului de măsurători, comparând măsurile și greutățile românești și moldovenești cu cele ale altor popoare.
După Unirea Moldovei cu Țara Românească, s-a decis introducerea Sistemului Metric ca standard de măsură. La 15 septembrie 1864, a fost adoptată Legea pentru Adoptarea Sistemului Metric în România, inițiată de Mihail Kogălniceanu și semnată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Aceasta a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1866 în Principatele Române și zece ani mai târziu în Transilvania.
Sistemul metric a fost proiectat să aibă proprietăți care să-l facă ușor de utilizat și larg aplicabil, inclusiv unități bazate pe lumea naturală, rapoarte zecimale, prefixuri pentru multiplii și submultiplii, și o structură a unităților de bază și derivate. Este un sistem coerent, ceea ce înseamnă că unitățile sale nu introduc factori de conversie care nu sunt deja prezenți în ecuațiile care leagă cantități.
Sistemul metric este extensibil, iar noi unități derivate sunt definite atunci când sunt necesare în domenii precum radiologia și chimia. De exemplu, katalul, o unitate derivată pentru activitatea catalitică echivalentă cu un mol pe secundă (1 mol/s), a fost adăugat în 1999.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
29 martie 1974: Este descoperită ARMATA DE TERACOTĂ
