Închide
În 1903, pe 25 martie, ziarul britanic The Times publica nota trimisă de fizicianul francez Pierre Curie către Academia Franceză de Științe despre comportamentul noului element chimic Radiu, descoperit în 1898 de el și soția lui, nimeni alta decât Marie Curie.
Radiul poseda o proprietate extraordinară de a emite continuu căldură, fără ardere, fără schimbare chimică de niciun fel și fără nicio modificare a structurii sale moleculare.
Mai mult, rămâne spectroscopic identic după multe luni de emisii continue de căldură… astfel încât sarea pură de Radium ar topi în fiecare oră mai multă gheață decât propria greutate.
Un tub mic conținând Radiu, dacă este ținut în contact cu pielea timp de câteva ore… produce o rană deschisă, distrugând epiderma, și provoacă moartea ființelor vii ale căror centre nervoase nu pot fi protejate de influența sa.
Radiu este al 88-lea element din sistemul periodic al elementelor, având simbol chimic Ra. Radiul în stare pură este alb argintiu, dar datorită reactivității sale ridicate, se oxidează rapid devenind negru cu irizații colorate. Toți izotopii de radiu sunt radioactivi, cel mai stabil fiind 226Ra, acesta având timp de înjumătățire de 1601 ani; în urma dezintegrării sale rezultând radon. Din cauza instabilității sale, radiul este luminiscent.
În anul în care s-a născut Marie Curie, 1867, erau cunoscute doar 63 de elemente chimice. Astăzi sunt identificate 118 elemente, dintre care primele 94 apar natural pe Pământ, restul fiind elemente sintetice.
Marie a început să testeze diverse tipuri de minerale, iar unul dintre ele era numit „pitchblende”, un mineral despre care oamenii de știință credeau că era alcătuit în principal din oxigen și uraniu. Dar testele Mariei au arătat că „pitchblende” producea raze X mult mai puternice decât acele două elemente luate separat. A început să creadă că „pitchblende” este atât de puternic pentru că trebuie să existe un element neidentificat în compoziția lui.
Pentru a dovedi acest lucru în testele de laborator, ea avea nevoie de o cantitate mare din acest mineral. Pierre a ajutat-o să găsească un șopron neutilizat în spatele Școlii de Fizică și Chimie a Sorbonei. Acolo, Marie a pus mineralul în oale mari, l-a amestecat și l-a fiert, apoi l-a măcinat în pulbere. A adăugat substanțe chimice în material și a încercat să izoleze toate elementele din el. În fiecare zi amesteca o masă fierbinte cu o tijă grea de fier aproape la fel de mare ca ea.
După luni de muncă obositoare, Marie și Pierre au găsit ceea ce căutau. În 1898, Marie a descoperit un element nou care era de 400 de ori mai radioactiv decât oricare altul. L-au numit „poloniu”, după țara ei natală.
Mai târziu în acel an, soții Curie au anunțat existența unui alt element pe care l-au numit „radiu”, de la cuvântul latin pentru „raze”. Emana de 900 de ori mai multă radiație decât poloniul. Cu această ocazie, Marie Curie a inventat și un nou termen pentru a defini această proprietate a materiei: „radioactivitate”.
Marie și-a prezentat descoperirile profesorilor ei. A sugerat că razele puternice sau energia pe care poloniul și radiul o emiteau erau de fapt particule din atomi minusculi care se dezintegrau în interiorul elementelor.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
În 1903, Marie a primit doctoratul în fizică. Acesta a fost primul doctorat acordat unei femei în Franța. În noiembrie al aceluiași an, Pierre a fost nominalizat pentru Premiul Nobel, dar fără Marie. El a trimis o scrisoare comitetului de nominalizare exprimând dorința de a fi luat în considerare împreună cu ea. Pentru descoperirea radioactivității, cuplul, împreună cu Henri Becquerel, a primit Premiul Nobel pentru fizică. Marie Curie a fost prima femeie care a primit un Premiu Nobel.
După mulți ani de muncă grea, soții Curie au dobândit faima cuvenită, dar din nefericire, fiind bolnavi, nu au putut călători în Suedia pentru a primi Premiul Nobel.
Ambii au suferit de ceea ce mai târziu a fost recunoscut ca fiind boala radiațiilor. Marie tușea și era slăbită și amândoi aveau arsuri severe pe mâini și oboseau foarte repede. Toate acestea proveneau de la manipularea materialului radioactiv. La acea vreme, oamenii de știință nu cunoșteau pericolele radioactivității.
Premiul Nobel (acceptat în numele soților Curie de către un oficial francez la Stockholm) a contribuit la o viață mai bună pentru cuplu: Pierre a devenit profesor la Sorbona, iar Marie a devenit profesoară la un colegiu de femei. (Sorbona nu permitea încă profesori femei.) Premiul în sine a inclus o sumă de bani, din care Marie a folosit o parte pentru a ajuta studenți săraci din Polonia.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
23 ianuarie 1911: Ziua în care Academia Franceză de Științe o ignoră pe Marie Curie
