Prof. Alexandra Chirea, replică pentru Flick Domnul Rimă: Copii, fiți fără frică și spuneți întotdeauna ce gândiți!

Alexandra Chirea, profesoară de Limba franceză la o școală din București, a reacționat la videoclipul realizat de influencerul care se prezintă drept ”Flick Domnul Rimă” în care acesta își exprimă nostalgia față de ceea ce numește ”școala de altădată”.

Producția video a influencerului are aproape un milion de vizualizări pe Facebook, iar mulți utilizatori au declarat că îi împărtășesc sentimentele față de școala vremurilor trecute, în care copii scoși la tablă aveau, după cum spune Flick Domnul Rimă, ”și frică, și respect”. 

Replica profesoarei Alexandra Chirea:

E vineri, am intrat pe fb, am scrollat și m-a pus dracu’ să ascult clipu’ domnului rimă despre școală, am pulsul 120. Are 30 de mii de likeuri, 30 de mii de oameni cărora le-a curs o lacrimă sângerândă, li s-a prelins ușor pe obraz, până s-a evaporat în neantul izbitor care reunește victimizarile profesorilor de pretutindeni, totul de milă dascălilor țării, cum îi numește domnu’ rimă. Mă simt nevoită să sar în apărarea copiilor. În primul și în primul rând, copiii sunt aceiași de când lumea : se poartă că niște copii, fac nefăcute, greșesc, sunt obraznici, încearcă să încalce limitele, te provoacă, încearcă imposibilul, îți testează limitele, vor să iasă în evidență, vor să fie populari, să se integreze într-un grup și fac orice pentru asta etc. TOATE aceste lucruri sunt semne de sănătate mintală și emoțională. Nu este, domnu’ rimă, nimic esențial diferit între mine, când eram copil, și elevii mei de azi.

Să începem cu primul punct : « în față unui profesor să stau drept ». Dacă dumneavoastră ați stat drept în față profesorilor, cum afirmați în acest clip, va zic, foarte, foarte rău ați făcut. Copii, nu stați drepți (în sensul milităresc al cuvântului, nu în sensul de coloana vertebrală) în față nimănui, că nu suntem la comandamentul garnizoanei București, ci la școală. La școală trebuie să ne simțim bine, căci numai dacă ne simțim bine, putem avea rezultate bune. Fac o paranteză aici, că unii vor înțelege, cum au mai înțeles la postarea trecută, că io zic că tre’ să o ținem într-o feerie emoțională și să facem ce ne taie capul numai că să se simtă copilu’ bine. NU, profesorul creează starea de bine din clasa, dar asta nu înseamnă că nu e tot datoria lui să provoace, să producă uneori frustrare, să ceară, să deranjeze. Da, un profesor bun produce și astfel de mutățîi lăuntrice, că ora lui nu e stand-up comedy. Dar nu e nici poligonul garnizoanei București, unde nu mișcăm și nu respirăm.

Al doilea punct : « atunci când mă scotea la tablă, aveam frică și respect ». Niciun copil pe lumea asta nu ar trebui să tremure de frică că iese la tablă. Nimeni. Niciodată. În nicio condiție. În niciun univers. Pe nicio planetă. Nicăieri. Copii, nu trebuie să va fie frică ! Școală nu este un spațiu unde să tremuram de frică că greșim, unde să devenim anxioși că greșim. Greșim, corectăm, învățăm. ÎMPREUNĂ. Altminteri, frică te face din om neom. Copii, fiți fără frică și spuneți întotdeauna ce gândiți, chiar dacă asta îi deranjează pe profesorii voștri ! Nu trebuie să ne fie frică niciodată că greșim, nici nouă, profilor, nici lor, elevilor.

Al treilea punct : « nu mai învață comentarii, învață trenduri pe tik tok ». Domnu’ rimă, greșiți din nou. Grav de tot. Cea mai nocivă practică din școală românească este învățatul pe de rost. Comentariile nu se învață, comentariile se fac. De mintea noastră. Cu ideile noastre. După ce am citit cărți. Multe, eventual. Dacă am citit mai puține spre deloc, atunci ajungem fix la învățatul de comentarii pe care atâta îl evocați cu nostalgie.

Al patrulea punct : ceva cu « eleve la fumat, zic că au engleză, mate, bio și de la 3 videochat ». Refuz să comentez o asemenea mizerie spusă despre copii. Nu cred că această abordare ajută, ba dimpotrivă. Pe măsură ce le băgați asta în cap, asta vor înțelege.

Al cincilea punct : « n-ai voie să-i mai cerți, să-i exmatriculezi ». Despre ce fel de profesori vorbiți, domnule rimă, cine nu le da voie profilor să-i certe pe elevi ? Nu v-ați pus niciodată întrebarea de ce i-ar fi unui profesor frică de un părinte ? Sigur că ai voie să îi cerți, va zic cu mâna pe inima, io îi cert, deși nu am cerut nimănui voie, și sunt încă în viață. Profesorii cărora le e frică să își asume ceea ce fac la ora, cărora le e frică să își asume evaluarea, ei sunt cei cărora le e frică de părinți. Și e foarte bine că le e frică !

Al șaselea punct : « salut orice elev ce învață, e ascultător ». Aici efectiv mi-au explodat neuronii și a fost cu artificii de creier pane la mine-n casă. SĂ FIE, domnule, ASCULTĂTOR. Visul oricărui profesor, să tacă. SĂ TACĂ. SĂ FIE LINIȘTE. SĂ MĂ AUD IO PE MINE. Sunt profa și va spun cinsitit, prefer să urlu să se facă liniște decât să mă aud io cu ecou și ei să se uite fix la mine cu ochii goi și niște mâini la spate imaginare. Prefer să mă enervez că e prea multe gălăgie decât să mă enervez că e prea multă liniște.

Liniștea mă scoate din minți. Vreau copii vii, care să spună ce gândesc, care să mă corecteze, să mă provoace, să dezbată, să îmi spună un NU ionescian fără frică. Copii, dacă acum veți lasă capul în jos și veți fi ascultători, așa veți rămâne toată viață. Când să vorbești mai răspicat, caaaand, când să crezi că poți mută munții din loc, când să iubești până la capătul lumii, când să ai fluturi în stomac, când să te opui sistemului, când să depășești limite, CAAAND, dacă nu acum, când sunteți tineri ? Acum ori niciodată!

191Livia Pîslaru, Corina Atanasiu şi alţi 189
43 comentarii
32 distribuiri