România educată – această mare minciună propagandistică – lovește năprasnic din nou, de data aceasta la Olimpiada de Engleză de la Pitești. Cu ce argumente vreți să convingeți acești tineri să rămână în țară, dacă pentru ceea ce ar trebui să fie sărbătoarea lor, celebrarea inteligenței și a asiduității în învățare, atitudinea autorităților centrale și locale este această batjocură ordinară?
Dacă aș fi ministrul Educației, înainte de a mă gândi la propria demisie, aș da afară toți responsabilii acestor mari eșecuri care sunt olimpiadele naționale, ocazii de umilire a celor mai buni dintre elevii României.
(Textul de mai jos e preluat de pe grupul tineretposting).
_______________
„17-22 Aprilie – Olimpiada Națională de Limba Engleză, Pitești
Consiliul Județean ne-a îndrumat coordonatorul să folosim trenul pentru transport, așa că am luat Interregional-ul de noapte – am ajuns din Bistrița în dimineața lui 17, la ora 9:00, la Pitești. Sosirea concurenților și check-in-ul se făcea în mod normal după ora 14, deci prânz nu ne-a oferit nimeni. Am aștepat o oră la recepție, în Bascov, la 10 km de oraș, unde am fost duși de doi profesori voluntari cu mașinile personale, ne-am cazat și am comandat pizza.
După-masă, programul liber ne permitea să ne plimbăm, și ni s-a spus că avem autobuzul gratis pentru elevi ca să ajungem în oraș până după-masă, iar profesorii voluntari ne-au explicat cum ajungem la autobuz. O singură problemă, ploaia puternică și faptul că până la stația de autobuz nu exista trotuar. Noi, copii de la clasa a 7-a la a 12-a, împreună cu profesoara însoțitoare, am fost nevoiți să trecem pe lângă mașinile care circulau cu peste 80kmh la ieșirea de pe centura Piteștiului (extensie de autostradă). Autobuzul nu a fost gratis, deși un șofer de treabă ne-a lăsat pe gratis, că i-am explicat că suntem veniți cu Olimpiada.
În acea seară avea loc deschiderea oficială. De data asta am ales taxi-uri pentru a ajunge la Filarmonica Pitești și ne-a costat nu mai puțin de 21 de lei. Deschiderea a sunat, în mare, cam așa „Nu mi-am pregătit un discurs, dar când vă văd pe voi, nici nu am nevoie de unul” și ”Oricum toată lumea știe limba Engleză” – Prefectul Județului Argeș. De asemenea, organizatorii s-au fălit de faptul că fiecare județ e cazat într-o pensiune și nu într-un cămin, și că sunt bucuroși că ne oferă condiții bune și egale tuturor. Sună bine, ce să spunem…
Ziua 2, prima probă. Pentru probele de concurs, județul ne-a asigurat transport de la și la cazări. Lucru ce nu mai ține de organizare, un frig teribil în școală, care este racordată la încălzirea municipiului, dacă nu mă înșel. Îți înghețau mâinile pe pixuri. Dar ne-am descurcat, ce să facem.
Am fost duși înapoi la cazare unde ne-a fost servită masa. Mâncarea, rece. Am mâncat, cel puțin cei mai mari, care suntem mai mult sau mai puțin obișnuiți să mâncăm și ce nu ne place. Cei mici au răbdat.
Experiența de la cazare nu era tocmai una plăcută. Profesorii supraveghetori de la probe au discutat cu noi despre locurile de cazare și ne-au spus că atât hotel Dinastia, cel din Bascov, cât și hotel Carmen, din centrul orașului, se aflaseră în insolvență înainte de participarea noastră. Camerele aveau încălzirea defectuoasă, și ni se ofereau radiatoare electrice pentru prizele care mai că ieșeau din perete. Dușul se bloca de fiecare dată când îl foloseai, iar robinetul ba dădea, ba nu dădea apă caldă.
Ziua 3, proba doi. S-a mai deschis și vremea și nu mai ploua, iar după a doua zi de îndurat frig la școală și după o porție bună de ficăței reci, ne-am întors în oraș (Din nou, cu plata drumului din banii noștri) pentru a afla rezultatele inițiale. Pentru depunerea de contestații, se cerea prezența profesorului coordonator. Am întrebat, știind că, fiind major, aș fi putut veni de unul singur, fără grup organizat la olimpiadă, de ce am nevoie de profesor coordonator fiind major. Mi s-a răspuns că așa e regulamentul, iar dacă nu am venit cu profesor coordonator, aveam nevoie de prezența părinților. Dubios, dar ok, n-am mai comentat…
Ziua 4, premierea. Pentru premiere nu ni s-a oferit transport, fiindu-ne menționat că ni se oferă libertatea de alege transportul (Bolt, Taxi, Autobuz, Mașină personală) – adică să dăm din banii noștri, super.
Premierea a avut loc tot la Filarmonică, și a început cu discursul (aproximativ) următor „Suntem extrem de bucuroși că am putut să vă oferim cele mai bune condiții, iar noi considerăm că aici la Pitești s-a desfășurat o olimpiadă perfectă”. Mai târziu, prezentatorul premierii a înșirat atât de repede premiile încât premianții nu aveau timp să urce pe scenă că următoarele 2 persoane erau deja chemate. A fost o grabă atât de mare, încât și organizatorii au încurcat premiile, nemaiînțelegând cui trebuie să le ofere.
Premiile, în special premiul de aur, au lăsat de dorit. Unul dintre colegii noștri a luat cel mai mare punctaj pentru categoria lui și a fost răsplătit financiar cu 300 de lei. 300 de lei pentru CEL MAI BUN elev la limba engleză pe categoria lui DIN ȚARĂ. O mențiune valora 65 de lei. Se pare că atât merită elevii performanți din țară noastră.
Eu nu m-am întors la hotel în acea seară, ci am rămas în oraș cu niște prieteni. Dar din poveștile celor de la hotel Dinastia, o toaletă de la etajul 3 se înfundase. Apa a început să curgă prin podea și să umfle tavanul toaletei de la una dintre camerele noastre, care până la urmă a cedat și s-a prăbușit. Una dintre îngrijitoarele de la hotel ne-a înjurat colegii, făcându-i nesimțiți și animale pentru ceva ce nu era vina lor, iar mai apoi a desfăcut țeava toaletei, împroșcând deșeuri prin toată toaleta.
Cele mai bune condiții, spun ei… mda.
Chiar dacă zilele trecute am cheltuit mult mai mulți bani decât ar fi trebuit, atât pentru mâncare, cât și pentru transport, eu spun că m-am simțit bine și că experiența primei mele olimpiade naționale m-a dezvoltat ca om. Am cunoscut foarte mulți oameni și am reîntâlnit prieteni din alte județe și mă bucur nespus pentru această ocazie. Dar ce m-a deranjat cel mai mult a fost modul în care s-au mândrit organizatorii pentru ce au realizat. Eu nu voi mai avea ocazia să particip la o olimpiadă națională, dar mi-e teamă că sutele de elevi din clasele 7-11 nu vor mai dori să participe la așa ceva de teama altui hotel mizer, mâncare rece sau teama de a avea de cheltuit sute de lei pentru a putea lua parte la activitățile olimpiadei.
Acum sunt bine și sunt acasă, iar ai mei știu că m-am simțit bine și că am reușit să fac totul să fie cât mai bine. Dar poate pentru alții nu a fost așa. Ceva trebuie schimbat.”
De aceleași condiții a „beneficiat” și fiul meu, elev în clasa a 7-a, calificat la fazele naționale atat la fizica (la Bacau), cât și la matematica (la Iasi). Dacă la Bacău mâncarea a fost sub orice critica, mai rău decât mâncarea de spital de pe vremuri, la Iasi (la colegiul Octav Bancila) gândacii au fost cei care i-au pus capac… stăteam la 11 noaptea în telefon cu copilul meu care urla ca sunt gândaci peste tot, în pat, în baie…
Pe vremuri, in timpul lui ceașcă, era la fel.
La olimpiada de matematuca, faza națională, in fiecare primavara eram cazati la internatele unor licee industriale.
La ce scrieti in articol, adaug ca erau si…soricei.Mergeam nedormiti la priba scrisa de patru ore, apoi la cele doua baraje, fiecare a cate 5 ore.
Singura parte buna era ca ministrul invatamantului din acele timpuri, venea prin rotatie la premiere si dadea mana cu noi. Asta era o onoare pentru noi.