Închide
Poartă și porți
de Andrei Avram, profesor de istorie
Despre poartă şi porţi
Pretextul aceste „dezbateri”? Intrarea profesorilor și a elevilor pe aceeași poartă a școlii sau pe porți separate?
Spiritele s-au încins, motiv pentru care punctele de vedere exprimate au fost la extreme: de la a-i considera pe elevi parte a altei categorii sociale până la a discuta despre discriminarea acestora pentru că nu intră în școli pe aceeași poartă cu profesorii.
„Eul (meu) virtual” (limbajul îmi este influențat de lectura excelentei cărții a lui Mihnea Măruță, Identitatea virtuală, pe care, fără legătură cu subiectul, o recomand) câștigă lupta. Așadar, mă înrolez și eu „dezbaterii”. În primul rând, nu văd nicio problemă în faptul că profesorii și elevii intră în unele școli pe porți diferite. În al doilea rând, nu văd nicio problemă în faptul că, în alte școli, profesorii și elevii intră în școli pe aceeași poartă.
Până în acest moment nu am fost atent la nuanțe, nu am conștientizat faptul că într-una dintre unitățile școlare la care predau intru pe aceeași poartă cu elevii, iar în cealaltă unitate de învățământ accesul îmi este facilitat de poarta profesorilor. Pentru că adevărata miză este aceea de a ne regăsi în sălile de clasă, indiferent de poarta pe care intrăm. Putem, fără nicio îndoială, să ne înghesuim pe aceeași poartă, dar în clase să ne despărțim. O singură poartă nu rezolvă problema dacă „drumurile” ni se vor bifurca odată cu intrarea în școli. La fel de important este cu ce ieșim din școli și mult mai puțin important pe unde.
Există, într-adevăr, o problemă reală atunci când intrările elevilor nu sunt sigure. Atunci, fără niciun dubiu, intrarea elevilor în școli, în siguranță, este prioritară. Indiferent de poarta de acces.
Nu sunt adeptul unei rigidități iremediabile, construirii unor baricade în fața intrării profesorilor, afișării unor pancarte enorme care să înfiereze accesul elevilor. În funcție de situație, da, elevii pot intra în școli pe „poarta profesorilor”. Însă, această discuție e mai vastă decât pare la prima vedere. Aceste aspecte țin și de o simbolistică a porții și de o simbolistică a relației profesor-elev.
Poarta are și semnificația trecerii de la necunoaștere la cunoaștere, de la întuneric la lumină, de la profan la sacru. Poarta reprezintă o invitație spre un alt tărâm. Porțile simbolizează, în același timp, și intrarea într-un spațiu fundamental, într-un loc al transformării. În cazul de față, într-un mediu al transformării prin educație. Uniformizând prin legislație cele două căi de acces în instituțiile școlare, simbolistica se pierde.
Diferențierea între porțile profesorilor și ale elevilor, acolo unde există, nu trebuie interpretată în cheia superior-inferior (sunt de acord că cei care pun astfel problema nu au înțeles mare lucru din menirea lor de profesori). Ci, într-o manieră relevantă pentru rolul pe care fiecare dintre noi îl deține în actul educațional. Pe de altă parte, atât timp cât interesul tuturor ar fi acela de a oferi, respectiv de a primi o educație de calitate, „problematica porților” nu ar exista.
Ar fi bine dacă am putea lăsa problemele inventate la poarta/porțile școlilor și ne-am ocupa de adevărata provocare, educația tinerilor, indiferent de poarta/porțile de acces. Să fim mai atenți la ce se întâmplă în clase. Să nu ne blocăm la intrare.
