Închide
de Andrei Avram, profesor de istorie
Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale sistemului de învățământ din România este raportarea la evaluare. Ce semnificație ar trebuie să aibă aceasta și cum se raportează, de fapt, la această parte esențială a procesului educațional mulți elevi și unii dintre profesori?
Evaluarea ar trebuie să fie „o punte dintre predare și învățare”, așadar o legătură între profesor și elev, un proces în care aceștia sunt parteneri. Lucrările de specialitate subliniază valențele formative ale evaluării, utilizarea acesteia atât în perspectiva îmbunătățirii procesului de învațare de către elevi, cât și al acelui de predare, de către profesori.
Nota obținută într-un anumit moment nu definește întreg procesul educațional al elevului. Evaluarea este continuă în sensul oferirii unui feedback constant atât elevilor, cât și profesorilor. Un barometru al procesului educațional pentru principalii actori ai acestuia. Așadar, diagnoză și remediere. Aceasta în teorie.
În practică, nu de puține ori, evaluarea este privită de elevi drept o pedeapsă. Pentru că mulți dintre ei au fost învățați încă de mici că dacă nu sunt ascultători sunt pedepsiți printr-o evaluare ad-hoc. Strigătul „Scoateți o foaie de hârtie!” răsună, în continuare, în unele clase, dar răscolește și amintirile multor foști elevi. Pentru că unii profesori s-au raportat la evaluare ca la o pedeapsă, nu ca la o modalitate prin care să identifice nivelul cunoștințelor și competențelor acumulate de elevi la un moment dat. Iar acest aspect are consecințe nefaste pe termen mediu și lung. Emoțiile dinaintea evaluării sunt firești. Acestea pot fi constructive. Însă, frica nu are cum să ajute. Dimpotrivă, compromite activitatea educațională.
Evaluarea ar trebui să fie obiectivă, predictibilă. Însă, uneori, este imprevizibilă, influențată de circumstanțe de moment. Elevii confruntați cu asemenea situații speră ca, până la momentul aflării rezultatelor, contextul din clasă, starea de spirit a evaluatorului să se schimbe. De aici până la negocierea rezultatelor evaluării nu este decât un pas.
O negociere a rezultatelor evaluării nu are cum să fie în beneficiul elevului pe termen lung. Putem discuta doar despre o satisfacție de moment, despre o notă mai mare în catalog, fără o acoperire reală. Însă, pe termen lung, sunt șanse mari ca elevul care știe că își poate negocia rezultatele evaluării să devină adultul „descurcăreț”, cel care va încerca să fenteze inclusiv legile statului. Pentru că așa a fost învățat de mic. Iar, de această dată, consecințele depășesc perimetrul unei clase. Privesc întreaga societate.
Pe profesorul Andrei Avram îl puteți urmări și aici.
