Corina Atanasiu (USR): Leadershipul sindicatelor profesorilor din România e depășit și incoerent

Corina Atanasiu, fost secretar de stat în MIPE și propunere pentru funcția de ministru al Educației în Cabinetul Cioloș, spune că greva din învățământ nu are șanse să își atingă obiectivele.

Atanasiu critică leadershipul sindicatelor, despre care afirmă că e depășit și incoerent.

Ce spune Corina Atanasiu:

Greva profesorilor din Franța a făcut înconjurul presei internaționale acum câteva zile. Profesorii francezi au ieșit pe străzi în cifre covârșitoare, aproape 75% dintre ei, la care s-au adăugat federații ale părinților și ale personalului auxiliar școlar. Prima cerință și cea mai importantă a fost siguranța profesorilor, copiilor și personalului auxiliar în școli, au criticat măsurile haotice și răsturnările bruște și lipsite de logică de pe o zi pe alta în ceea ce privește siguranța sanitară. Cererile acestora au ținut mai ales de suplimentarea de resurse de care profesorii francezi au nevoie, cum sunt măști sau resurse umane de sprijin la clase.
Astăzi, pentru două ore, profesorii din România vor intra în grevă de avertisment. Aceștia vor intra la clase dar nu vor ține orele. Unii dintre ei, nu toți, și anume cei care încă mai cred în mișcarea sindicală a profesorilor din România. Dar nu, greva nu e organizată pentru că profesorii sunt obosiți, umiliți, încurcați în regulile care se schimbă de la o zi la alta, vulnerabili în fața bolii, fără sprijin la clase, fără acces la formare inițială și continuă de calitate adaptată la vremurile speciale pe care le trăim, fără resurse didactice, fără dotări și echipamente, și iată că alunecăm iar către lipsurile cronice ale sistemului.
Sindicaliștii din învățământ cer doar mărirea salariilor. Și clasicul 6% din PIB pe care niciun guvern din 2011 încoace nu s-a străduit să îl atingă, dimpotrivă. Mărirea salariilor profesorilor este fără îndoială o necesitate. Trenează și ea ca orice altă cheltuială (de fapt, investiție în educație). Un profesor debutant vine la o leafă de 2500 de lei (aprox 500 de euro), iar un profesor cu toate gradele, după 20 de ani de catedră, abia visează spre 1000 de euro, între 4 și 5 mii de lei.
Din păcate, aceste cerințe nu vor avea vreo șansă de reușită pentru că pur și simplu facturile cu încălzirea școlilor sunt prea mari. Momentul cererilor este nepotrivit și neadaptat la realitatea zilei. Iarăși (și din păcate), leadershipul sindicalist al sindicatelor cadrelor didactice din România e depășit și incoerent. Ceea ce permite ”patronatului”, Ministerul Educației, să se comporte ca un patron de fabrică. Nu vă convine mărirea umilitoare de lefuri de 1%? Cui îi pasă?
Numai că sistemul nu produce șaibe, ci în teorie…
”cetățeni activi, cu valori europene, adaptați condițiilor economice și sociale, cu o cultură civică și democratică solidă. Cel care învață depășește un nivel minim de alfabetizare funcțională și digitală. Este autonom în învățare, are capacitatea de a-și autoregla propria învățare și își poate identifica și gestiona singur emoțiile, fiind capabil să comunice astfel încât să aibă relații armonioase, în familie și societate.”
V-a luat somnul? Și pe mine. E din România Educată.
NU poți ajunge la cetățenii de mai sus fără profesori bine pregătiți și care să se simtă bine între copii.
Le cerem profesorilor să fie proaspeți, excelent pregătiți, calmi și empatici cu copiii noștri. Dar cu ei nu este nimeni. Nici măcar propriii lideri sindicali.