Ce înseamnă carantina pentru un copil cu autism. Mama: ”Cui îi fac rău dacă îl plimb cu mașina?”
18 Octombrie 2020, 01:38
Mariana Enache, mama unui copil cu autism, a povestit ce înseamnă carantina pentru fiul său. Ea le solicită autorităților să găsească o soluție astfel încât restricțiile sanitare să fie adaptate la situația copiilor cu tulburări de spectru autist, mult mai complicată decât cea a copiilor care nu se confruntă cu aceleași provocări.
Mesajul Marianei Enache:
Salut, mă numesc Mariana. Băiețelul meu, Radu, e autist și non-verbal. Pe partea receptiva stă bine, pe aia expresivă nu prea. Românește, pentru cei nefamiliarizati cu noțiunile: înțelege ce i se comunica, are dificultăți în a exprima ce vrea să comunice.
Gata introducerea.
În primăvară, când s-a lăsat cu lock-down, a înțeles. A înțeles că stăm în casă. N-o să pretind acum că a fost ușor, dar în câteva zile s-a adaptat la noua realitate în care nu mai avea voie nicăieri. Nici la școală, nici la terapie, nici pe stradă. Ce nu am reușit să îi explic, la un moment dat: de ce alții au voie și el nu. Sunt convinsă că au fost și alți părinți în situația asta, așa că înțeleg, măcar în parte, despre ce e vorba. Nu pot să descriu ce simți, ca părinte, când îți vezi copilul plângând și lovind cu pumnii în geam, așa că nici nu încerc. A trecut. Din fericire, regulile permiteau plimbatul cu mașina, chit că era nevoie de declarații și certificate, că altfel, nu știu.
Acum suntem aproape de finalul unei perioade de carantină. Încă doua săptămâni de stat în casă supuși unei proceduri făcute pentru a ușura treaba autorităților, nu în interesul oamenilor.
Am stat mult pe gânduri dacă să scriu asta sau nu. Într-o perioada în care o grămadă de lume refuză să se conformeze unor reguli de igienă/sănătate publică, chiar nu am vrut să discut despre o excepție de la regulă. Dar, serios: rolul carantinei/izolării este de a împiedica răspândirea virusului prin limitarea contactelor sociale. Pe cine dracu contaminez dacă dau cu fiu-meu în mașină și îl plimb juma de oră în jurul cozii, oriunde pe străzi? Cui îi fac rău?
Încă nu am făcut-o, încă nu am plecat nicăieri. Am rezistat, nu mă întrebați cum. Dar când (nu dacă) restricțiile vor continua, am un mesaj pentru autorități: oameni buni, un pic de înțelegere pentru nevoile speciale ale unui copil. Un pic de respect pentru cei care se conformează regulilor din grijă pentru semeni, nu din frică de voi.
O să trecem și prin asta, dar contează al naibii de mult cum. Și dacă procedurile vă ghidează, faceți proceduri speciale pentru copiii speciali.
copil cu autism
