Închide
O nouă lucrare, publicată de Research Partnership for Professional Learning și scrisă de cercetătorii de la Harvard Graduate School of Education și de la Universitatea Brown, examinează literatura de specialitate pentru a înțelege ce funcționează în dezvoltarea profesională a profesorilor și, la fel de important, ce nu funcționează, relatează Education Weekly.
„Profesorii din diferite școli, din diferite discipline, din diferite districte au experiențe foarte diferite cu învățarea lor profesională”, a declarat John Papay, profesor asociat de educație și economie la Brown și co-autor al lucrării. „Știm că unele metode pot fi eficiente, iar altele nu sunt eficiente. Provocarea este cum menținem această investiție și accentul pe învățarea profesională și dezvoltarea profesorilor de-a lungul carierei, lucrând în același timp pentru a le face mai eficiente?”, a adăugat expertul.
Iată cinci concluzii din raport:
1. Dezvoltarea profesională ar trebui să se concentreze mai degrabă pe practicile de instruire decât pe cunoașterea conținuturilor.
În ultimele două decenii, dezvoltarea profesională s-a concentrat pe amplificarea cunoștințelor profesorilor, a spus Heather Hill, cercetător principal și profesor la Harvard Graduate School of Education și coautoare a lucrării. Ideea a fost că, dacă profesorii au o înțelegere fermă, de exemplu, a modului în care funcționează fracțiile, vor fi mai buni la predarea fracțiilor.
Dar literatura de specialitate a prezentului sugerează că această abordare nu este neapărat valabilă, afirmă Hill.
În schimb, dezvoltarea profesională care s-a concentrat pe schimbarea practicii de instruire a profesorilor, cum ar fi identificarea strategiilor cheie de predare și oferirea de sprijin pentru realizarea acestor schimbări în clasă, s-a dovedit a fi mai eficientă pentru îmbunătățirea rezultatelor elevilor.
2. Dezvoltarea profesională ar trebui să acorde prioritate materialelor concrete pentru practică față de principiile generale
Există două abordări ale acestui domeniu, care pot fi în contradicție. Prima este de a oferi profesorilor materiale cum ar fi programele de învățământ, lecțiile și elementele de evaluare care furnizează modalități concrete de atingere a obiectivului, dar îi pot lăsa fără o înțelegere puternică a filozofiei de învățare din spatele noii abordări. A doua abordare este de a sublinia liniile directoare mai generale, pentru a promova schimbări mai ample și mai durabile în instruire, dar lăsând la latitudinea profesorilor înșiși să integreze aceste schimbări în lecțiile, materialele și evaluările existente.
Studiul a constatat că, dacă dezvoltarea profesională este concentrată pe materiale concrete, ea devine eficientă decât predarea principiilor generale, care de obicei ajunge să solicite profesorilor să facă muncă suplimentară.
„Trebuie să fie relevant pentru locul de muncă, astfel încât profesorii să poată vedea cum le îmbunătățește practica și nu le cere să facă muncă suplimentară”, a spus Hill.
3. Întâlnirile de follow-up după sesiunile de instruire sunt necesare
O modalitate cu costuri reduse de a spori eficiența unui program de dezvoltare profesională este adăugarea unei întâlniri de follow-up post-implementare, a constatat cercetărea. Profesorii își pot împărtăși experiențele în implementarea practicilor învățate și pot primi feedback de la colegi și facilitatorii de program. De asemenea, aceștia pot pune întrebări și își pot exprima preocupările cu privire la părțile noului program care sunt dificil de implementat.
Aceste sesiuni sunt de obicei colaborative, astfel încât profesorii pot împărtăși idei între ei și poate chiar să îmbunătățească programul, personalizându-l, pentru a satisface nevoile elevilor și școlii lor.
4. Dezvoltarea profesională ar trebui să ajute profesorii să construiască relații cu elevii
Cercetările anterioare au arătat că relațiile puternice profesor-elev pot duce la un angajament academic mai ridicat al elevilor, o prezență mai bună, note mai bune, mai puține comportamente perturbatoare și suspendări și rate mai scăzute de abandon școlar.
5. Coaching-ul și colaborarea profesorilor sunt strategii cheie
Analiza a subliniat eficiența atât a colaborării între egali, cât și a coaching-ului. Dovezile sugerează că profesorii pot învăța și învață unii de la alții și că atunci când școlile promovează colaborarea, practica profesorilor și rezultatele elevilor se îmbunătățesc. Coaching-ul – care poate include instrucțiuni de modelare, lecții de co-planificare, feedback direct și alte tehnici de consultări și sprijin – s-a dovedit, de asemenea, că îmbunătățește cu succes calitatea instruirii la clasă și rezultatele elevilor.
Cu toate acestea, designul acestor practici contează. Colaborarea ar trebui să se concentreze pe obiective comune și specifice pentru îmbunătățire, mai degrabă decât pe îndeplinirea pentru a îmbunătăți vag practica. Iar profesorii ar trebui să aibă timp dedicat și protejat pentru a lucra și a învăța împreună.
