Închide
Președintele Consiliului Național al Elevilor, Antonia Pup, a reacționat după emisiunea în care fostul ministru al Educației. Ecaterina Andronescu, a ratat răspunsul la întrebarea despre perspectiva narativă în romanul ”Pădurea spânzuraților”. Antonia Pup a terminat examenul de Bacalaureat cu media 10.
Absolventa, care a participat la emisiunea respectivă, a comentat faptul că politicienii nu se străduiesc să își completeze cunoștințele, după ce ajung în politică:
Am participat astăzi la o dezbatere pe tema educației la Realitatea. Întrebată de moderator, „Care este perspectiva narativă din Pădurea spânzuraților?”, Ecaterina Andronescu, ministru al Educației 4 mandate, nu a știut ce să răspundă. A încercat să o dea prin învăluire, însă nu i-a ieșit, apoi a argumentat cu Alma Mater Politehnica București, nu filologia sau științele umaniste. Problema nu e, însă, faptul că fostul ministru al Educației nu a putut recunoaște perspectiva heterodiegetică a romanului (putea fi făcută o legătură logică, mă gândesc că faptul că Liviu Rebreanu a fost principalul romancier obiectiv al literaturii române nu vă e o informație străină). Sau nu: era bine dacă problema era doar asta.
Dacă aș fi om politic, dar nu sunt, pentru că nu vreau să fiu (pentru că nu aș face acest pas știind că nu cunosc încă destulă economie, istorie, sociologie – elemente ale acestor discipline ar trebui să fie cunoscute de orice politician!), m-aș lupta cu mine însămi ca să cunosc zilnic câte puțin de toate. Nu doar să îmi fac poze și să stau la șprițuri cu partidul! Aș lupta cu mine însămi să învăț, să învăț și noțiuni de biologie, pentru că ai nevoie ca să poți explica anumite fenomene ale naturii umane și nu numai, pentru că îți este necesară în politicile de mediu, aș mai învăța și noțiuni de geografie, ca să înțeleg geopolitica, coordonatele în relațiile internaționale. Nu e o rușine să înveți la 30-40 de ani, să mai citești o carte în loc să alimentezi nonstop circotecă la televizor. Învățarea pe tot parcursul vieții trebuie îmbrățișată de toți politicienii, dpmdv, dar asta nu exclude societatea civilă, care trebuie să aibă o aviditate de cunoaștere și de căutare a adevărului. De ce să citim? De ce să ne informăm, să învățăm? Simplu: ca să nu ne plângem că ne fură cei de la vârf, ca să nu ajungem să nu știm citi și înțelege un proiect de lege sau o propunere de politică.
Ca să închei simetric, nu cred că problema e că se face critică literară în liceu, problema e că se perpetuează un model toxic prin această școală a noastră: mulți profesori care nu-și dau interesul la ore ca să atragă copii la meditații, la care evident că nu taie factură și nu și le impozitează, transmit comentarii pe care elevii trebuie să le reproducă papagalicește la examen. Profesori care nu ar face un pas înainte să provoace elevii la o dezbatere pe tema acelui roman. Pentru că evident e mult mai greu să stimulezi o dezbatere pe argumente sau crearea unor analogii (de exemplu, modelul capitalist vs. mentalitatea tradițională reflectată în nuvela lui Slavici, rolul femeii în societate în mai toate operele) decât să distribui același comentariu/eseu la o grupă de 10 elevi și să îți decontezi după „efortul”, iar noi oricum alegem mereu calea mai ușoară, nu?
Antonia
