fbpx

28 februarie 1953: Francis Crick și James Watson anunță „secretul vieții”

Photo 154742013 | Dna Structure © Pop Nukoonrat | Dreamstime.com

Chiar dacă era o zi de sâmbătă, pe 28 februarie 1953, cercetătorii în biologie moleculară, Francis Crick  și James Watson au venit de la primele ore ale dimineții la Laboratorul Cavendish din Cambridge, unde au început să studieze modelele decupate din carton ale moleculelor bazelor ADN-ului: adenină (notată A), citozină (C), guanină (G) și timină (T).

După un timp, într-o scânteie de ingeniozitate, au descoperit perechile complementare ale acestora. Au realizat că A alăturat cu T avea o asemănare aproape perfectă cu C alăturat cu G, și că fiecare pereche putea fi ținută împreună cu legături de hidrogen. Pe scurt, aflaseră secretul vieții, structura de dublă spirală a ADN-ului a fost decodificată.

Schiță în creion a structurii ADN-ului realizată de Francis Crick în 1953

Istoria descoperirii făcute de Francis Crick și James Watson

La sfârșitul anului 1951, Francis Crick a început să lucreze cu James Watson la Laboratorul Cavendish din cadrul Universității Cambridge din Marea Britanie. Rolul ADN-ului în ereditate a fost confirmat în 1952 de către Alfred Hershey și Martha Chase în experimentul Hershey-Chase.

În mai 1952, Raymond Gosling, un student absolvent care lucra sub supravegherea lui Rosalind Franklin (cercetătoare în chimie și specialistă în tehnica cristalografiei de raze X) a realizat o imagine de difracție cu raze X, denumită „Foto 51”, la niveluri ridicate de hidratare a ADN-ului. Această fotografie i-a fost oferită lui Watson și Crick de către Maurice Wilkins și a fost crucială pentru obținerea structurii corecte a ADN-ului.

Franklin le-a spus lui Crick și Watson că rădăcinile trebuiau să fie la exterior. Înainte de aceasta, Linus Pauling, și Watson și Crick, aveau modele eronate cu lanțurile în interior și bazele orientate spre exterior. Identificarea de către Franklin a grupului de spațiu pentru cristalele de ADN i-a dezvăluit lui Crick că cele două lanțuri de ADN erau antiparalele.

În februarie 1953, Linus Pauling și Robert Corey au propus un model pentru acizii nucleici care conțineau trei lanțuri întrețesute, cu fosfații aproape de ax și bazele la exterior.

Watson și Crick au finalizat modelul lor, care este acum acceptat ca primul model corect al dublei elice a ADN-ului. La 28 februarie 1953, Crick a întrerupt prânzul clienților la pub-ul The Eagle din Cambridge, Marea Britanie, pentru a anunța că el și Watson au „descoperit secretul vieții”.

Placa albastră comemorativă  fixată pe peretele The Eagle Pub

Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.


Ce este ADN-ul

ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic (în engleză: deoxyribonucleic acid, DNA). Acesta este format din molecule organice dintre cele mai complexe. Substanța se găsește în fiecare celulă a ființelor vii și este esențială pentru identitatea oricărui organism, de la Euglena viridis, mica ființă unicelulară aflată la granița dintre plante și animale, și până la Homo sapiens sapiens, omul contemporan.

Bine de știut

În aprilie 2023, oamenii de știință, bazându-se pe dovezi noi, au ajuns la concluzia că Rosalind Franklin a fost contribuitor și „jucător egal” în procesul de descoperire a ADN-ului. În 1962, după moartea lui Franklin, Watson, Crick și Wilkins au primit împreună Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Premiile Nobel sunt acordate doar destinatarilor în viață. Dezbateri continuă cu privire la cine ar trebui să primească credit pentru descoperire.

Analiza ADN folosită în investigații criminalistice

În 1986, analiza ADN-ului a fost folosită pentru prima dată în scopuri de investigație criminalistică atunci când poliția din Marea Britanie a solicitat lui Alec Jeffreys de la Universitatea din Leicester să verifice o „mărturisire” a unui suspect în cazul unor crime și a unor violuri. În acest caz particular, suspectul mărturisise două crime săvârșite după ce a violat victimele, dar ulterior și-a retras mărturisirea. Testele ADN efectuate în laboratoarele universității au infirmat rapid veridicitatea „mărturisirii” inițiale a suspectului, iar acesta a fost exonerat de acuzațiile de omor și viol.

Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA


Poate te interesează și

27 februarie 1936: Moare Ivan Petrovici PAVLOV, autorul teoriei reflexelor condiționate

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.