Închide
Unul din cinci copii din medii defavorizate (22%) merge flămând la culcare, iar peste o treime nu mănâncă în mod frecvent micul dejun acasă, potrivit unui studiu realizat de Fundația World Vision România.
Probabilitatea de a nu mânca micul dejun acasă creşte semnificativ statistic odată cu vârsta copilului, majoritatea copiilor din zone defavorizate ajungând la şcoală în clasele terminale ale ciclului gimnazial fără să mănânce. Principalul argument oferit de părinţi pentru această situaţie este lipsa banilor pentru achiziţionarea de alimente necesare pregătirii pentru micul dejun.
În plus, 30% dintre copiii din medii defavorizate nu mănâncă prânzul acasă, respectiv 28% dintre aceşti copii (unul din patru) nu mănâncă nici micul dejun, nici prânzul acasă. Probabilitatea de a nu servi prânzul acasă creşte odată cu vârsta copilului, de la 24% pentru copiii înscrişi în clasa I, până la 43% pentru copiii înscrişi în clasa a VIII-a. Principala justificare oferită de către părinţi pentru faptul că nu se serveşte prânzul acasă pentru copil este masa primită la şcoală. De asemenea, 43% dintre părinţi declară că nu au bani suficienţi pentru cumpărarea alimentelor necesare pregătirii prânzului. Unul din cinci copii din medii defavorizate (22%) merge seara la culcare fără să ia cina.
Două treimi dintre copiii din medii defavorizate ai căror părinţi au participat la sondaj (62%) obişnuiesc să mănânce zilnic sau frecvent gustări în afara meselor principale, formate în principal din dulciuri (68%), fructe, lactate sau snack-suri. Mai mult de jumătate dintre copiii din aceste medii nu au un program de masă regulat, nu au obiceiuri alimentare stabile, comportamentul alimentar fiind unul dezorganizat şi conjunctural (mănâncă atunci când au ce).
Baza alimentară a meselor pentru aceşti copii este formată din paste făinoase şi cartofi pe care 44% dintre copii le consumă zilnic. Doar un sfert dintre aceşti copii (24%) mănâncă zilnic fructe şi legume proaspete, peştele este extrem de rar în alimentaţia copiilor (de unde un potenţial deficit de vitamina D), mezelurile şi produsele din carne procesate au o prezenţă dublă în meniul zilnic al copiilor în comparaţie cu carnea neprocesată, doar 8% dintre copiii (unul din doisprezece) din aceste medii mâncând carne zilnic în familie.
Probabilitatea de a nu lua cina în familie scade odată cu creşterea în vârstă a copilului, copiii de vârstă şcolară mică (ciclul primar) fiind statistic mult mai probabil să se afle în această situaţie decât copiii din ciclul gimnazial. Pentru majoritatea copiilor (51%), cina reprezintă principala masă a zilei. Principalele argumente oferite de către părinţi pentru care copiii nu mănâncă masa de seară au în vedere lipsa banilor pentru achiziţia de alimente. În cazul unuia din patru copii din medii defavorizate (23%), mâncarea pentru masa de seară nu ajunge pentru toată familia, cei mici fiind nevoiţi să renunţe la masă în favoarea celor mari sau a adulţilor care muncesc.
La nivel de unităţi şcolare, în unul din cinci cazuri (20%) au fost menţionate probleme şi dispute între copii. Faptul că într-o unitate şcolară doar o parte dintre copii primesc masă, pe care o servesc în clasă împreună cu alţi copii care nu primesc, generează tensiuni şi dificultăţi de înţelegere, etichetări şi frustrare, mai ales în cazul elevilor din ciclul primar.
Studiul mai arată că, în cazul unuia dintre patru copii din medii defavorizate (23%), mâncarea pentru masa de seară nu ajunge pentru toată familia, cei mici fiind nevoiţi să renunţe la masă în favoarea celor mari sau a adulţilor care muncesc.
Pentru aproape un sfert dintre copiii înscrişi în PNMS, mâncarea primită de la şcoală este singura masă dintr-o zi:
