Fiecare an contează. De ce educația timpurie influențează viitorul fiecărui copil – explicațiile specialiștilor (I)

sursă foto: Freepik

Educația timpurie este un factor determinant pentru parcursul școlar și pentru viitorul fiecărui copil. Aceasta este concluzia unanimă a specialiștilor chestionați de Educație Privată cu privire la acest subiect.

Din păcate, un număr mare de copii din România au parte de un parcurs preșcolar incomplet, chiar și după modificările legislative care au introdus obligativitatea grupei mijlocii și a celei mari. Unu din patru copii (23%) merge la grădiniță doar trei zile pe săptămână sau mai rar, arată Raportul de impact al primului an “Start în educație”, realizat recent de Fundația World Vision România și Fundația OMV Petrom. 

Întrebați ce le lipsește copiilor, cei mai mulți dintre părinți (39%) au afirmat că rechizitele adaptate vârstei lor (cărți de colorat, plastilină, culori etc.). Apoi, 30% au indicat lipsa de jucării adaptate vârstei copiilor. 

Educație Privată a contactat mai mulți experți în educație și cadre didactice, pentru a determina cât de important este pentru un copil să aibă acces la educație preșcolară și un parcurs integral al acestei etape.

Ce spune Marina Ștefania Manea, fost secretar de stat în Ministerul Educației și profesoară:

Cât de importantă este educația preșcolară?

Educația timpurie este esențială în dezvoltarea ființei umane,  ea reprezintă fundamentul pe care se construiește viitorul adult. De aceea, este necesar să fie de calitate și centrată pe dezvoltarea copilului, din cât mai multe puncte de vedere: social, emoțional, neuro-psihic, motric, cognitiv etc.

Educația timpurie instituționalizata, preșcolară, deși face parte din sistemul de învățământ din punct de vedere legislativ, nu a fost obligatorie până de curând. În conformitate cu prevederile Legii nr. 56/20019, începând cu luna septembrie 2020, ultimul an al educației timpurii (adresat copiilor de 5-6 ani) a devenit obligatoriu. începând cu septembrie 2023, vârsta de început a învățământului obligatoriu a fost redusă la 4 ani și, odată cu 2030, la 3 ani. 

Din perspectiva educației timpurii antepreșcolare (0-3 ani), legislația nu prevede dreptul la un loc/copil, educația copiilor de aceste vârste fiind abordată încă, preponderent, prin prisma cutumelor sociale, culturale, drept îngrijire și creștere în sânul familiei. Raportat la întregul număr de antepreșcolari existent în România, procentul copiilor români care merg la creță este de aproximativ 4%.  Media de cuprindere la nivel european este de aproximativ 30%.

Din acest motiv, frecventarea serviciilor de educație timpurie antepreșcolară și preșcolară este foarte scăzută și încă insuficientă în România, cu un accent ridicat de participare în mediul rural. Toate aceste realizări sociale cu privire la îngrijirea, creșterea și educația copilului antepreșcolar si preșcolar se petrec în ciuda multiplelor descoperiri științifice care arată ca în primii ani de viață se formează peste 1 milion de conexiuni neuronale, pană la vârsta de 3 ani construindu-se aproximativ 80% din volumul creierului adult. ( Thompson, R. A.&Nelson. C.A. (2001). Developmental science and media. Early brain development. Am. Psychol)

Pentru elaborarea Planului Național de Redresare și Rezilientă, proiectat ca desfășurare pana la sfarsitul anului 2026, obiectivul stabilit de Ministerul Educației pentru cuprinderea copiilor cu varste intre 11 și 3 ani, în multiple forme de servicii sociale, este de 22%, iar cuprinderea exclusiv în creșe, urmare a preluării unei parti dintre acestea în sistemul de învățământ, este de 6-7%. (www.mfe.gov.ro/pnrr, Partea II. Componenta 15- Educatie).

Consider necesar de amplificat în dezbaterile publice subiectul calității serviciilor de educație timpurie, corelate eforturile și măsurile instituționale care privesc domeniul educației și pe cel al sănătății, al muncii, astfel încât legislația să fie actualizată, normele de aplicare să fie clare și să permită creșterea și dezvoltarea normală și deplină a copiilor de la naștere până la intrarea în școală. În mod evident, nicio schimbare sau îmbunătățire în domeniul educației nu este posibilă fără alocarea de resurse financiare suplimentare, distribuite în mod eficient și echitabil. Analizele privind reîntoarcerea, din punct de vedere financiar, a investiției făcute în capitalul uman în perioada educației timpurii (² ³ ) arată că, pentru fiecare dolar investit se întorc 8 dolari sau ca, pentru fiecare dolar investit la vârsta de 4 ani, se întorc între 60 și 300 de dolari la vârsta de 65 de ani (J. Heckman, 2000). Altfel spus, din punctul de vedere al eficientei investiției, este foarte important sa investesti in educație cat mai de timpuriu, atunci cand individul se afla în scoala, decat sa investesti in educația individului care a depasit varsta scolarizarii.

2. Ii poate influenta  parcursul școlar al copilului educația prescolara?

La vârsta antepreșcolară și preșcolară, copilul este o cutie de rezonanță a mediului în care trăiește și a experiențelor la care este expus.

De aceea este absolut necesara o educație timpurie de calitate, mai ales ca studiile în domeniu au demonstrat un impact semnificativ în privința continuării procesului de învățare în școală într-un ritm susținut, cu succes.

La vârsta preșcolară copilul își formează deprinderi, abilități, atitudini, aptitudini, precompetențe, toate acestea constituind o bază solidă pentru competențele-cheie avute în vedere prin profilul absolventului de învățământ primar, respectiv gimnazial (cele 8 competențe cheie promovate la nivel european: comunicare în limba maternă, comunicare într-o limbă străină, competența matematică, digitală, socio-emoțională, civică, antreprenorială, culturală).

Instituțiile sau serviciile de educație timpurie sprijină copilul, prin intermediul adulților, al personalului angajat, să devină autonom, sa exerseze limbajul și tehnicile de comunicare în limba maternă, să își dezvolte abilitățile motorii, să învețe despre el însuși și despre ceilalți, despre mediul înconjurător. De aceea, specialiștii agreează ideea conform căreia calitatea serviciilor de educație timpurie și, implicit, calitatea profesioniștilor implicați în educația timpurie asigura copiilor șanse reale de succes școlar și de integrare socială și profesională, ca urmare a parcurgerii unui traseu educațional optim, de care suntem cu toții responsabili.

Învățarea și educația nu încep odată cu intrarea copilului la școală, în învățământul primar, ci ele încep de la naștere și chiar înainte de aceasta. Dacă nevoile bebelușilor de protecție și hrană sunt îndeplinite, creierul lor experimentează plăcere. Aceste interacțiuni timpurii  stimulează creierul, motivând copilul să se raporteze la cei care îl îngrijesc, cu încredere și ușurință. Dacă nevoile lor nu sunt satisfăcute în mod adecvat, încrederea lor de a-si satisface nevoile prin construcția de relații este compromisă. Când acest lucru nu se intampla, dezvoltarea emoțională și socială suferă, în egala măsura cu dezvoltarea intelectuala si a limbajului, deoarece baza emoțională a bebelusilor este fundamentală întregului proces al învățării.

Așadar, dacă un copil nu primește hrană suficientă și adecvată vârstei și necesităților organismului, suficiente ingrijiri, dragoste și atenție din partea părinților sau educatorilor//îngrijitorilor cu care interacționează, precum și dacă nu este suficient stimulat în aceasta perioada crucială, el poate ramane cu un deficit in dezvoltare, care poate pune în pericol evolutia lui ulterioară de-a lungul parcursului școlar și rolul sau în societate.

Studii recente cu privire la dezvoltarea creierului unui bebeluș ne arată că cei mai mulți neuroni se formează în perioada de la naștere la 8 ani⁴ . (figura 1)

Experiențele timpurii afectează calitatea arhitecturii cerebrale, stabilind fie o bază solidă, fie o bază fragilă pentru procesualitatea învățării, sănătatea și comportamentul viitor. În primii ani de viață se formează peste 1 milion de conexiuni neuronale noi în fiecare secundă. După această perioadă de proliferare rapidă, conexiunile sunt reduse printr-un proces numit “tăiere”, astfel incat circuitele creierului sa devină mai eficiente. Căile senzoriale, precum cele pentru văz și auz sunt primele care se dezvolta, urmate de abilități lingvistice timpurii și funcții cognitive superioare.

O corectă și unitară a abordare a educației timpurii poate conduce la evitarea consecințelor negative de tipul:

• Criminalitate;
• Achiziții academic scăzute, inclusiv lipsa de concentrare și agresivitate;
• Nașteri timpurii și delincvență;
• Insuficiența relațională cu co-vârstnicii;
• Dificultăți în găsirea și menținerea unui loc de muncă;

Altfel spus, este de dorit să investești în educație cat mai devreme, atunci când individul se afla in gradiniță, în școală, decât să investești in educația individului care a depășit vârsta școlarității (figura 2)

Figura Nr.2- Curba lui Heckman (John Bennett, Table ronde-L’accueil et l’education de la petit enfance: Un levier pour reduire les inegalites des chances? Paris,2009

Studiile⁵ arată ca foarte mulți copii sub 5 ani din tarile in curs de dezvoltare sunt expuși unor riscuri multiple care le afectează dezvoltarea cognitivă, fizică și socio-emoțională. Printre aceste riscuri se numară: sărăcia, malnutriția, sănătatea precară și un mediu nestimulativ în familie, aspect care califica acesti copii dezavantajati, în postura de a fi cei care vor avea rezultate școlare slabe, cei care mai târziu vor avea venituri scăzute, în situația în care vor reuși să își găsească un loc de muncă si cu o fertilitate crescută, cei care vor acorda o ingrijire de slabă calitate copiilor lor și care, practic, nu vor face altceva decat sa propage acest cerc intergenerational vicios al sărăciei. (figura 3)

                         Figura nr. 3- Sărăcia și dezvoltarea timpurie

Cu toate ca evidențele neuroștiinței, economiei, ale științelor educației ne arată cat de importantă este această perioadă din viața copilului pentru dezvoltarea lui ulterioară și cât de mari sunt beneficiile personale și ale comunității/societății, din perspectiva efectelor educației timpurii, politicile în domeniu dezvoltate până în prezent, ne prezintă un raport dezechilibrat între finanțarea serviciilor de educație timpurie și dezvoltarea creierului uman. (figura nr.4)

 Figura nr. 4- Dezvoltarea creierului si investitia publica in serviciile de educație, pe varste

Acest paradox lasă deschise porțile reflecției si mobilizează eforturile guvernului și ale specialistilor in direcția găsirii soluțiilor optime pentru servicii de educație timpurie universale de calitate, în beneficiul viitorului omenirii.

Calitatea serviciilor de educație timpurie este un serviciu complex și, de aceea, a realiza, a masura, a îmbunătăți și a dezvolta în continuare calitatea sunt aspecte interdependente, care nu trebuie privite izolat.

Deși nu exista o definiție agreata la nivel internațional privind calitatea serviciilor de educație timpurie au fost, totuși, identificate măsuri care sprijina producerea si asigurarea calitatii. Ele pot fi privite atat independent, cat și într-o unitate care contribuie la o abordare holistica, privind calitatea serviciilor de educație timpurie, cu referire la:

• Calitatea structurala⁶, care priveste regulile privind autorizarea, acreditarea, evaluarea externa periodica, cerinte privind numarul si distanta în timp sau aspecte ce țin de numărul de credite necesare formării personalului, construirea curriculumului, reglementările financiare, raportul adult copil, normativul privind asigurarea unui mediu sigur și stimulativ;
• Calitatea procesului⁷, care privește practicile în cadrul serviciilor de educație timpurie și care, adesea, include rolul jocului în curriculum, relația gradiniță-familie, implicarea părinților în serviciile de educație timpurie, relația dintre personalul cresei/gradinitei și copii;
• Calitatea rezultatelor, insemnand beneficiile pentru copii, familii, comunitate si societate, reflectate in rezultate corelate cu obiective privind dezvoltarea socio-emotionala, fizica, cognitiva, atitudinea fata de invatare, pregatirea pentru școala și viața.

Consultările la nivel internațional cu diferite investitori și stakeholderi preocupați de educația timpurie au subliniat importanta a cinci aspecte definitorii pentru educația timpurie, în raport cu calitatea serviciilor oferite în instituțiile de profil: accesul, personalul, guvernanta și finanțarea, monitorizarea și evaluarea și curriculumul. (figura 5)

Figura nr. 5-Ponderea componentelor care alcătuiesc calitatea serviciilor de educație timpurie (viziune obținută ca urmare a consultărilor TWG-ECEC cu diferiți stakeholder, iunie 2013)

Un număr de rapoarte internaționale⁸  confirmă faptul ca o serie de criterii, care țin de calitatea structurală, trebuie atinse pentru a sprijini calitatea serviciului furnizat. Acestea includ:

• dreptul la un loc într-un serviciu de educație timpurie, care trebuie sa fie mai degrabă un serviciu universal furnizat, decât unul tintit (adresat unui anumit grup dezavantajat);
• calificarea personalului: cel puțin jumătate din personal ar trebui sa aiba nivelul licenta 6A și condițiile de muncă care sa asigure menținerea acestora cat mai mult timp pe locurile respective- titularizare, angajare pe perioada nedeterminata;
• Rata adult copil și mărimea grupului de copii, adecvate varstei si compoziției grupului;
• Un sistem de monitorizare a calității, care este implementat la nivel local, regional, central și care pune la dispoziția utilizatorilor instrumente adecvate pentru toate cele 5 dimensiuni: acces, personal, curriculum, monitorizare și evaluare guvernanta;
• mecanisme pentru o buna guvernanță, care sunt parte a unui sistem integrat de politici publice și care asigura o finanțare adecvată pentru serviciile de educație timpurie, îndeosebi în zonele dezavantajate.

O trecere în revistă a studiilor și a bunelor practici din statele membre ale Uniunii Europene⁹ a scos în evidenta cativa factori, asociați unui proces de calitate și care contribuie la obținerea unor efecte pozitive, pe termen lung, privind dezvoltarea cognitiva si noncognitiva a copiilor. Aspectele cele mai importante, reflectate în toate aceste evidente, sunt următoarele:

• o abordare pedagogică integrată, care îmbină educația și îngrijirea, cu scopul de a facilita dezvoltarea holistica, deplina a potentialului copilului;
• rute flexibile și oportunități de dezvoltare profesională, inițială și continuă, pentru personalul implicat în educația timpurie, toate acestea însoțite de un puternic leadership și de un ethos care să fie împărtășit de tot personalul serviciului de educație timpurie;
• asigurarea stării de bine a copiilor și încurajarea acestora de a se implica activ în propriul proces de învățare;
• practici educaționale și strategii de învățare care să corespundă nevoilor copiilor si care sa le mentina curiozitatea, decat sa se îndrepte spre o formalizare a învățării, care nu conduce copilul la atingerea potențialului propriu;
• un curriculum care îmbină activitățile inițiate de profesor cu cele inițiate de copil, cu scopul de a susține angajarea activă a copilului în procesul de învățare;
• un curriculum construit de profesioniști, în acord cu nevoile identificate de comunitatea locală și beneficiarii indirecți (părinții), ale căror opinii vor fi valorizate cu scopul de a promova diversitatea și valorile democratice;
• politici ale centrelor pentru educație timpurie care fac posibilă includerea copiilor din diferite zone de provenienta sociala, etnica, culturala etc;
• o reală decizie si strategie de management educational care sa implice colaborarea cu familia copiilor, inclusiv de a o implica în educația și îngrijirea propriilor copii, care poate conduce la promovarea unui nivel înalt de angajare parentală în învățarea de acasă;
• un parteneriat cu părinții si cu susținătorii, care include utilizarea unei documentații clare, privind activitatea copiilor, activitățile de învățare si de socializare ale acestora;
• politici publice, care sunt elaborate cu consultarea sustinatorilor si care militează pentru recunoașterea educației timpurii ca un drept pentru toți copiii.

3. Exista diferente intre un copil cu un parcurs preșcolar complet și unul cu un parcurs incomplet?

Diferențele sunt semnificative și se concretizează nu doar la nivel cognitiv, ci mai ales socio-emotional, relațional, în privința autonomiei sau a unor trăsături de personalitate (încredere în sine, răbdare, capacitate de concentrare/rămânere în sarcină,  colaborare/lucru în echipă,  entuziasm pentru învățare,  apetență de explorare etc.)

Menținerea copilului de vârstă preșcolară în mediul casnic, familial, in compania exclusiva a mamei, a bunicilor sau a unei bone, diminuează din comportamentul social al acestuia, nu îi oferă contextele necesare interacțiunii cu semenii și ale țeserii de tipare relaționale. În acest sens, acomodarea copilului la gradinita este greoaie, nevoia de timp pentru stabilirea de atasamente sau de ancore de încredere cu personalul sau cu semenii este prelungită, autonomia este știrbită și manifesta decalaje fata de manifestarea celorlalți copii din colectivitate, rutinele și tranzițiile sunt receptate cu reticenta sau dificultate. Din perspectiva motricitatii fine, pentru ca exista tendința de ajutor din partea mamei sau a persoanei care îl îngrijește, se observa întârzieri de dezvoltare. De asemenea, participarea la activități de echipa, îndeplinirea pana la capat a sarcinilor de lucru, capacitatea de concentrare, toate pot fi afectate de timpul petrecut acasa, cu accent pe individualitate, ritm propriu, vulnerabilitatea afectiva și emoționale la aplicarea de reguli.

²  Art Rolnick and Rob Grunewald.(2003). Early Childhood Development: Economic Development with a High Public Return;

³ James J. Heckman and Dimitriy V. Masterov. (2004). The Productivity Argument for Investing in Young Children

⁴  Thompson, R. A.&Nelson. C.A. (2001). Developmental science and media. Early brain development. Am. Psychol

⁵ S Grantham-McGregor, YB Cheung, S Cueto. (2007). Developmental potential in the first 5 years for children in developing countries, The Lancet, Elsevier

⁶ Calitatea structurală constă in “inputs to process-characteristics wich create the framework- for the processes that children experience” (Litjens and Taguma,2010). Quoted in Quality Matters in Early Childhood Education and Care: Norway 2013. OECD)

⁷ Calitatea procesului consta în cee ace copiii experimentează în cadrul programului-ex, centru de educație timpurie. Aceste experiențe au o influență asupra stării de bine a copiilor și asupra dezvoltării acestora. (Litjens and Taguma, 2010). Quoted in Quality Matters in EarlyChildhood Educational Care: Norway 2013, OECD

⁸ European Commision Network on Childcare (1996) Proposal for a Ten Year Action Programme. Retrieved from: www.childcarecanada.org/sites/default/files/qualitypaperthree.pdf 

OECD (2006). Starting Strong II, Early CHILdhood Education and Care. Paris. OECD.

Bennett, J. (2008) Early childhood services in the OECD countries. Review of the literature and current policy in the early childhood field. Florence: UNICEF Innocenti Research Centre. Retrived from: www.unicefirc.org/publication/502

Children in Europe (2008) Young children and their services: developing a European approach- A Children in Europe Policy paper. Retrieved from: www.childrenineurope.org/docs/eng_discpaper.pdf , www.grandirabruxelles.be/publication/europe/policydocEN.pdf

UNICEF (2013) A Framework and Tool Box for Monitoring and Improving Quality

⁹  Lazzari A. and Vandenbroeck M. (2012). Literature Review of the Participation of Disavantaged Children and Families in ECEC Services in Europe. In Bennett, J., Gordon, J.&Edelmann J.(2012) ECEC in promoting educational attainment including social development of children from disadvantaged backgrounds and in fostering social inclusion. European Commission: DG EAC