Închide
Bogdan Fițiu
Nu mai este o noutate că vaccinarea a polarizat o bună parte din publicul general în două tabere care par a se auzi cu dificultate una pe cealaltă. În ultimii ani, însă, mișcarea anti-vaccinare pare să fie ușor mai eficientă în comunicare deoarece ratele de vaccinare pentru bolile ce pot fi prevenite cu ajutorul științei au scăzut în toate țările.
Anii 2020 și 2021 ne-au pus foarte rapid în fața unei situații în care nu ne-am putut baza imediat pe unealta de prevenție – vaccinul, și cu toate acestea în continuare dezbaterea pro vs. contra continuă. Ce ne face să avem aceste atitudini și cum pot fi ele combătute?
Unul din motivele cele mai evidente pentru care vaccinarea are opoziție este că din amintirea noastră colectivă lipsește amenințarea frecvența a unor boli cu care generații anterioare se întâlneau. Din confortul nostru de astăzi epidemia de poliomielită și consecințele sale dezastroase pentru calitatea vieții multora nu sunt nici măcar amintiri urâte.
Multiple studii au identificat că reticență la vaccinare poate fi sumarizată de câteva credințe pe care oamenii le au: un nivel crescut de încredere în teoriile conspiraționiste, o toleranță scăzută a oamenilor la “percepția” de “îngrădire a libertății”, și curios, aversiunea față de ace și sânge. În același timp un studiu efectuat în Germania a arătat că sunt suficiente 10 minute de expunere la retorică anti-vaccinistă că un om să înceapă să privească vaccinarea că pe un risc și nu că un lucru benefic sănătății.
Un alt motiv pentru care oamenii refuză vaccinarea este o puternică dorință de a se proteja pe sine și pe cei dragi, iar expunerea la informații incorecte sau false despre riscurile vaccinării are deseori un impact emoțional mult mai mare decât datele științifice.
Un studiu efectuat la universitatea Durham a observat că până și strategia de a prezența beneficiile și siguranță/eficiență a vaccinării sunt argumente doar pentru cei care deja cred aceste lucruri despre vaccinare, dar pentru părinții îngrijorați aceste mesaje au avut un efect invers – au scăzut disponibilitatea părinților de a își vaccina copii.
O modalitate prin care se poate arăta publicului o percepție diferită asupra lucrurilor este atunci când privim comunitatea anti-vaccinista că un mediu care pune o presiune înalta pe individ să se conformeze unei “organizații” în care, de fapt, libertatea individuală este slăbită prin simplă aderența la credință că imunizarea este un lucru rău. Și aici poate stă cheia unei strategii de comunicare în care știință să aducă argument fiecărui individ în parte pentru că el să poată decide independent.
