De ce ne temem când ne temem de examene
23 Aprilie 2024, 17:36
De ce ne temem când ne temem de examene
de Gabi Bartic, CEO Brio
În trimestrul 2 dintr-a 12-a, ne-am trezit într-o dimineață de Martie târziu că tata se cărase, convenabil, în altă lume. Cum zice un rus care mi-a plăcut mie cum a zis, nu cu totul, doar cu viața.
Că evenimentul n-avea cum trece fără urmări e de la sine înțeles. Pentru mine, elev în clasa a 12-a în prag de BAC, s-a lăsat cu fumat mai mult și cu un refuz încăpățânat de-a mai da BAC-ul. Nu luam eu meditații nici înainte, da după aia numai la învățat nu-mi stătea capul. De fapt nu-mi prea stătea la mai nimic. Stăteam așa cu orele și mă gândeam ce pot face eu după ce toți colegii mei vor fi dat BAC-ul și admiterile pe la facultăți. Mă uitasem pe la niște școli de asistente, nu mai țin minte exact ce era în capul meu. Când colegul meu de bancă s-a prins de faza asta, a încercat să mă convingă cu binișorul, apoi mai cu răușorul, pe la urmă cred că m-a băgat într-o ședință împreună cu maică-sa și „m-a lucrat din psihic”, cred că cu mama m-au șantajat. Cumva, am fost de acord să merg la BAC, doar „să văd cum e”, și dacă e nașpa rău să-l dau în sesiunea de toamnă.
Sigur ca am luat BAC-ul, ba pe alocuri cred că am făcut figuri chiar frumoase, dar azi mi-am adus aminte de povestea asta când voiam să scriu despre „de ce ne temem când ne temem de examene”.
Nimeni nu se teme de 2 sau de 3 sau de 5 ore de stat în fața unor teste/foi de examen. Nimeni nu se teme de atmosfera de examen în sine. E o sală de clasă, e liniște, e ca-n viață. Nimeni nu se teme de examen dacă știe materia parțial sau total dar dacă ȘTIE CÂT ȘTIE și cam ce notă poate lua.
Teama începe când auzi în jur „cum o da Domnul” sau „poate ai noroc” la tot pasul. Pentru că, dacă nu auzi că e despre tine, ci despre ce vrea o creatură supranaturală, examenul se duce brusc într-o zona în care orice e posibil. Să știi de 1 și să iei 9,40, să visezi materia și profului care corectează să nu-i placă abordarea ta, să știi dar să scrii urât și deci să enervezi corectorii într-atât încât iei 3. ORICE. Blocajele alea rele, „am uitat tot”, sunt mai degrabă mituri decât realități frecvent întâlnite. Dar, dacă e la voia Domnului, orice e posibil. S-au mai văzut zeități malițioase, nu?
Elevii nu se tem de subiecte care-i lasă să gândească. Se tem de subiecte care îi limitează. Am mai povestit pe aici despre o profesoară care spunea sus și tare că un copil va fi depunctat pentru că a spus că Moara cu Noroc era han. Nu cârciumă. Și asta era un bun prilej de a scădea punctajul. „Ești la mila celui care interpretează baremul”, i-a spus, îngrijorată riguroasa profesoară care îi găsise marea eroare de neiertat în teza de BAC.
Așadar, recapitulez. Ce ne face să ne temem de examene: că nu știm cum vom fi evaluați, că nu știm cine interpretează ce am scris și nici baremul, că nu avem, din timpul anilor de școală (gimnaziu, liceu) early warning signs care vorbesc despre noi și ne dau nouă o cale de urmat. Că notele din gimnaziu și din liceu n-au nimic a face cu performanța la examene.
Am vorbit azi la Prima TV despre propunerea celor de la USR de modificare a Legii Educației pentru ca elevii să poată relua una dintre probele de la BAC cu scopul de a-și crește nota. Și domnișoara redactor, evident mai proaspăt ieșită de pe băncile școlii decât mine, m-a întrebat: „Nu îi favorizăm pe acei copii care la început nu prea învață la unul dintre examene și apoi au un an întreg să învețe pentru o notă mai mare?”. Și mi-am dat seama că așa gândim noi, așa ne-nvață acum sistemul să gândim. I-am spus: „Dacă nu ne-am mai gândi că menirea examenelor e să ne pună în dificultate, ci să arate dacă avem competențe suficiente pentru a accede în învățământul superior, n-am crede asta. Indiferent când putem demonstra o competență sporită, sistemul ar trebui să fie fericit să consemneze atare creștere”. Firește, cu alte cuvinte am zis, că numai să citez corect din mine nu m-am mai gândit 
. Și-acum, închideți ochii și gândiți-vă. Ce-ar fi dacă ar exista un sistem care să ne atenționeze nu în martie, înainte de examen, ci din clasa a IX-a, a X-a, a XI-a despre locurile în care trebuie să lucreze copilul pentru a nu mai fi luat „pe sus” de valul examenului? Ar fi ok? Sau ne-ar deranja? De ce ne-ar deranja?
Știu răspunsul, noi ne temem de vestea că nu avem copiii perfecți pe care ni-i arată catalogul. Dar copii perfecți vrem, sau copii pregătiți (cu știința și cu mindset-ul) pentru examene?
Mâine vom da și niște cifre despre asta. Poate ne citesc mai mulți conducători de comunități școlare care nu mai vor copii înspăimântați. Și copiii relaxați sunt buni în școlile, orașele, județele noastre. Eu așa cred.
Azi pun muzică. Mâine dăm știri, studii serioase.
