Închide
Conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, dr. Thea Ionescu este specializată în psihologia dezvoltării și, de-a lungul carierei sale, a căutat neîncetat răspuns la o întrebare care schimbă vieți: Cum învățăm?
Într-un interviu publicat pe blogul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, ea prezintă efectele produse accentul pus, încă de la începutul parcursului școlar, pe un fel abstract de a preda, care nu stimulează învățarea.
”Câteodată se predă mai abstract astăzi decât în trecut. Eu sunt absolventă de liceu pedagogic și am făcut practică la copiii de grădiniță, acum 30 de ani, când făceam salată de fructe la lecția despre fructe. Deci nu le arăta nimeni doar o imagine. Ce mă uimește pe mine e că s-a cam pierdut acel stil, era bine să se mențină acel stil.
De exemplu, acum sunt educatoare care le citesc doar din carte copiilor povestea, nici măcar imaginea nu le-o mai arată. Și apoi sunt supărate: copiii nu sunt atenți. E normal, când am 4 ani, când ea citește dintr-o carte și nu să pot să mă uit în carte cum fac cu mama sau cu tata, nu pot să răsfoiesc. Ar trebui să aibă măcar planșe, dacă nu face joc de rol cu păpușele pe mâini. S-a ajuns la o abstractizare prea rapidă”, afirmă Thea Ionescu.
”În ultimii ani am simțit o presiune ca totul să devină abstract, totul să se facă repede, pentru că atunci probabil copiii vor avea succes la școală. Câteodată mă gândesc că poate asta se întâmplă și din cauza studiilor noastre de la psihologie care, de exemplu, arată că da, dacă ai vocabular bogat, te descurci mai bine la școală și în viață. Și atunci, gata, hai să facem vocabular. Da, studiile n-au zis că vocabularul trebuie făcut prin dictare, ele doar au constatat că e bine să ai vocabular bogat. Nu vreau să critic pe nimeni, dar undeva s-a pierdut ideea aceasta că prima dată lucrurile trebuie făcute concret. În plus, ultimele decenii arată că la orice vârstă e bine să faci mai întâi lucrurile concret… Nu numai cum știam mai demult că la început senzorio-motor, apoi concret, apoi abstract. Iar apoi, dacă am gândirea abstractă poți numai abstract cu mine. Nu, nu.
De fapt, pentru ca un creier să poată abstractiza are nevoie de multe exemple clare, iar clare înseamnă concrete. Și, dacă și fac lucrul respectiv, pentru creier e cel mai ușor, e modalitatea naturală de a învăța. Unii spun că ne întoarcem înapoi la learning by doing sau învățarea prin ucenicie. Adevărat, dar nu se referă numai la ce poate fi făcut efectiv ca acțiune – de exemplu bat cuie. Se referă și la rezolvarea de probleme, la un model de strategie pe care o exersezi și se abstractizează”, adaugă cercetătoarea.
Citește interviul integral, aici.
