Închide
Stephen William Hawking a fost unul dintre cei mai renumiți fizicieni teoreticieni și cosmologi ai secolului al XX-lea și al XXI-lea. S-a născut pe 8 ianuarie 1942 în Oxford, Anglia, și a decedat pe 14 martie 2018 în Cambridge, Anglia.
Hawking a fost diagnosticat cu Scleroza Laterală Amiotrofică (SLA) cunoscută și ca Boala Neuronului Motor (BNM) la vârsta de 21 de ani, o afecțiune progresivă care l-a paralizat treptat. Cu toate acestea, el a reușit să depășească această limitare și să continue să lucreze și să contribuie la domeniul fizicii teoretice.
În anii de școală primară, la Byron House School din Highgate, Londra, Stephen Hawking a avut dificultăți majore în a învăța să citească și a pus eșecul pe „metodele progresiste” ale școlii.
Mai apoi, Hawking a urmat două școli private, mai întâi Radlett School și începând din septembrie 1952, St Albans School din Hertfordshire. Familia sa a acordat o mare importanță educației. Tatăl lui Hawking își dorea ca fiul său să meargă la Westminster School, dar în ziua examenului pentru burse, Stephen a fost foarte bolnav și nu a putut susține examenul. Familia sa nu își putea permite taxele școlare fără ajutorul financiar al unei burse, astfel că Hawking a rămas la St Albans.
Deși era cunoscut la școală ca „Einstein”, Hawking nu a avut inițial succes academic. Cu timpul, el a început să arate o aptitudini pentru materiile științifice și, inspirat de profesorul de matematică, a decis să studieze matematica la universitate. Tatăl lui Hawking l-a sfătuit să studieze medicina, îngrijorat că existau puține locuri de muncă pentru absolvenții de matematică. De asemenea, el își dorea ca fiul său să meargă la University College, Oxford. Deoarece la acea vreme nu era posibil să studieze matematica acolo și în ciuda sfatului directorului său de a aștepta până în anul următor, Hawking a decis să nu mai aștepte și la 17 ani s-a apucat de studiat fizica și chimia.
În primele optsprezece luni, el se simțea plictisit și singur – considera munca academică „ridicol de ușoară”. Profesorul său de fizică, Robert Berman, a spus ulterior: „Era suficient să știe că ceva poate fi făcut și el putea face asta fără să se uite cum au făcut-o și alții” O schimbare a avut loc în timpul celui de-al doilea și al treilea an, când, potrivit lui Berman, Hawking a depus mai mult efort „să fie unul dintre băieții valoroși ai Universității”. El s-a transformat într-un membru popular, plin de viață, interesat de muzica clasică și de literatura științifico-fantastică. Parte din transformare a rezultat din decizia sa de a se alătura clubului de vâslit al colegiului (University College Boat Club), unde a fost timonier al unei echipe. Antrenorul de vâslit de atunci a observat că Hawking a cultivat o imagine de aventurier, conducând echipa pe trasee periculoase care au dus la avarierea bărcilor. Hawking estima că a studiat aproximativ 1.000 de ore în cei trei ani petrecuți la Oxford, astfel că susținerea examenelor finale aveau să fie o provocare, mai ales când a decis să răspundă doar la întrebările de fizică teoretică, fără a aborda cele care necesitau cunoștințe practice. După obținerea diplomei de absolvire a colegiului, în octombrie 1962 și-a început studiile postuniversitare la Trinity Hall, Cambridge.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Primul an al lui Hawking ca student doctoral a fost dificil. La început, a fost dezamăgit să afle că supervizor îi va fi Dennis William Sciama, unul dintre fondatorii cosmologiei moderne, și nu renumitul astronom Fred Hoyle, ca mai apoi să constatate că pregătirea sa în matematică era insuficientă pentru munca în relativitatea generală și cosmologie.
Marele șoc l-a primit când i-a fost diagnosticată Scleroza Laterală Amiotrofică (SLA), cu speranță la viață de maximum 2 ani. Hawking a căzut în depresie și deși medicii i-au sfătuit să continue studiile el simțea că un astfel de efort nu mai are sens. Chiar dacă boala sa a progresat mai lent decât au prezis medicii, Hawking avea dificultăți în a merge fără sprijin și vorbirea sa era aproape de neînțeles. Încurajat de Sciama, Hawking s-a întors la studiu și a început să-și câștige o reputație de geniu, mai ales după o conferință din 1964, când a avut îndrăzneală de a contesta public munca lui Fred Hoyle și a studentului său Jayant Narlikar.
Când Hawking și-a început studiile doctorale, exista multă dezbatere în comunitatea fizicii cu privire la teoriile anterioare privind crearea universului: teoriile Big Bang și Steady State. Inspirat de teorema lui Roger Penrose despre o singularitate spațio-temporală în centrul găurilor negre, Hawking a aplicat aceeași gândire întregului univers; și, în timpul anului 1965, și-a scris teza despre acest subiect, teză care avea să fie aprobată un an mai târziu. Hawking a obținut diploma de doctor în matematică aplicată și fizică teoretică, specializându-se în relativitatea generală și cosmologie, în martie 1966, iar pentru eseul său „Singularities and the Geometry of Space–Time” a câștigat prestigiosul Premiu Adams.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui Hawking a fost dezvoltarea teoriei găurilor negre. El a demonstrat că găurile negre nu sunt complet negre, ci emit radiație, ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „radiația Hawking”. Această descoperire a avut un impact semnificativ asupra înțelegerii noastre despre găurile negre și a deschis noi direcții de cercetare în fizica teoretică.
Hawking a fost, de asemenea, cunoscut pentru lucrările sale în domeniul cosmologiei și al originii universului. El a dezvoltat teoria Big Bang-ului și a investigat conceptul de singularități cosmologice. De asemenea, a propus o serie de teorii și ipoteze legate de existența vieții extraterestre și călătoriile în timp.
Pe lângă contribuțiile sale științifice, Hawking a fost un promotor al popularizării științei și a scris mai multe cărți de succes, precum „O scurtă istorie a timpului” și „Universul într-o coajă de nucă”. Aceste cărți au ajutat la aducerea conceptelor complexe ale fizicii în atenția publicului larg și au inspirat mulți oameni să se apropie de știință.
Stephen Hawking a primit numeroase premii și distincții pe parcursul carierei sale, inclusiv Medalia Copley, care este cea mai veche distincție științifică din Marea Britanie. El a fost, de asemenea, membru al Royal Society și al Academiei Naționale de Științe din Statele Unite.
Moartea lui Stephen Hawking în 2018 a fost o pierdere majoră pentru comunitatea științifică și pentru întreaga lume. Cu toate acestea, moștenirea sa continuă să trăiască prin contribuțiile sale la fizica teoretică și prin inspirația pe care a oferit-o altor cercetători și oameni din întreaga lume.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
