Închide
Simona Gherghe, jurnalistă și coautoarea podcastului pe teme de educație ”Părinți CuMinți”, explică pentru cititorii Educație Privată în ce mod abordează relația propriilor copii cu sportul. Ea mărturisește, de asemenea, că visul său de a deveni sportivă de performanță a fost spulberat de doi antrenori abuzivi:
”Sunt generația Nadia. Jocurile mele erau legate de legenda gimnastei-minune. Toată ziua făceam roata, podul, improvizam bârna, iar bătătorul de covoare era locul nostru de “paralele”. Era, cumva, normal să le cer părinților să mă înscrie la gimnastică, ceea ce s-a și întâmplat. Și iată-mă în clasa întâi, la o grupă specială de gimnastică ritmică. Numai fete, cu antrenamente zilnice, cu visul să fim Nadia sau Daniela Silivaș. Doar că visul asta frumos al copilului de 6 ani a fost spulberat de doi antrenori, care ne băteau. Crunt. Cu stinghia de la parchet. Și acum, după aproape 40 de ani, mi-e greu să vorbesc despre asta. Doi ani a durat chinul antrenamentelor zilnice, cu umilințe și bătăi. Cred că acesta e și motivul pentru care relația mea cu sportul nu a fost una bună.
