Un copil educat este un om câștigat, Alătură-te comunității www.educatieprivata.ro și vei afla primul sau prima despre ceea ce te interesează : concursuri, olimpiade, baterii de teste, meditații sau despre activitățile de timp liber pe care le recomandăm.
Prin completarea datelor pentru Educație Privată ești de acord cu Termenii de Utilizare si Nota de Confidențialitate.
Alătură-te comunității cadrelor didactice www.educatieprivata.ro si vei avea acces la exemple de bune practici, invitații la seminarii și conferințe despre educație și anunțuri de carieră din țară sau stăinătate.
Prin completarea datelor pentru Educație Privată ești de acord cu Termenii de Utilizare si Nota de Confidențialitate
Un părinte informat se va înțelege mult mai ușor cu propriul copil. Alătură-te comunității de părinți www.educatieprivata.ro și vei primi informații despre sistemul de învățământ privat, alternativele educaționale, ofertele școlilor private, consursuri și olimpiade, meditații sau programele de pregătire anunțate de unitățile școlare partenere.
Prin completarea datelor pentru Educație Privată ești de acord cu Termenii de Utilizare si Nota de Confidențialitate
Acasă > În oglindă > Român în străinătate > Școala primară în Elveția, descrisă de o mamă româncă: Teme săptămânale, înot obligatoriu, atenție la nevoile fiecărui copil
Școala primară în Elveția, descrisă de o mamă româncă: Teme săptămânale, înot obligatoriu, atenție la nevoile fiecărui copil
29 August 2023, 17:26
Sursă foto; Freepik
Carmen Tănase, o româncă a cărei decizie de a emigra a avut ca argument educația copiilor săi, a descris, pe un grup de părinți, cum se desfășoară școala primară în Elveția, țara în care a ales să se mute.
Cu acordul doamnei Carmen Tănase, preluăm integral relatarea sa:
Câteva impresii despre școala primară în Elveția. Ce înseamnă în Elveția învățământ gratuit? Experiență personală
Fac parte din acest grup încă de la începuturile lui, cunosc problemele ridicate de-a lungul celor 3 ani de existență, probleme cu care la rândul meu m-am confruntat. Motivul pentru care scriu acest text este pentru a arată și o altă perspectivă celor care cred că școala se poate face și altfel și vor să afle exemple de acest gen.
Am plecat din țară în noiembrie 2022, după 4 ani de școală primară de stat în România pentru copilul meu cel mare. Așadar amintirile despre învățământul primar din România sunt foarte proaspete. Din start menționez că experiența noastră cu școala în Elveția este limitată. Copilul cel mare a fost inclus anul trecut într-o clasă specială pentru învățarea limbii germane, noi locuind în zona germană a Elveției. Anul acesta a început clasa a 5-a în școala normală, aici anul școlar începând în luna august. Școala primară (cu învățător) durează în Elveția 6 ani, așadar copilul, în clasa a 5-a, este în continuare în școala primară. Copilul cel mic a început la rândul său grădinița.
Sistemul de învățământ din Elveția este descentralizat, responsabilitatea revenind fiecărui canton în parte. De aceea, pot exista unele diferențe de la un canton la altul, atât în ceea ce privește limba de predare (Elveția are 4 limbi naționale), curriculum, perioada vacanțelor și modalitatea de evaluare a copiilor. Profesorii au o mare libertate în modul în care își organizează orele. Orarul nu cuprinde ore prestabilite pentru anumite materii, iar faptul că de exemplu, într-o zi de luni copiii au studiat matematică de la 8 la 10, nu înseamnă obligatoriu că săptămâna următoare vor studia tot matematică lunea, în același interval orar. Există note, dar evaluarea copiilor nu pune atât de mult accentul pe note, cât pe competențe. La finalul anului trecut am primit un raport PERSONALIZAT pentru copilul meu. Și când spun personalizat, nu mă refer la un același raport în limbaj de lemn, multiplicat pentru toți cei 26 de copii din clasă pe care l-am primit în clasa pregătitoare de la învățătoare în România, semnat și ștampilat de școală. Copiii aici sunt permanent evaluați dintr-o mulțime de puncte de vedere: implicarea la ore, vocabular, pronunție, înțelegere verbală, scriere, comportament față de profesor și față de ceilalți colegi, agresivitate, cum se raportează față de ore și cât de deschiși sunt, evoluția la fiecare materie în parte. Deci nu atât nota e importantă, ci cum a evoluat, de unde a pornit și care este nivelul la care a ajuns. A fost menționat în raport până și faptul că al meu copil nu se implică la orele de muzică, pentru că în școala de unde a provenit (Ro), muzica nu era considerată o materie importantă. Nu se fac favoritisme.
În școala elvețiană există un alt grad de înțelegere pentru copii și pentru problemele și nevoile lor, și nu există rigiditatea din România. Copiii pot ieși din clasă, dacă se simt copleșiți, și au permisiunea profesorului ca în acest caz să ia 5 minute de pauză. În clase există nenumărate jocuri, albume pe care copiii le pot consulta în astfel de momente, pentru a se deconecta și a putea relua apoi lecția. Nu există o față a clasei și un spate al clasei. Table pot fi pe toți pereții, și nu una, ci câte 3-4 care se ridică se rabatează și se pot așeza unele în spatele alteia, astfel încât anumite informații să rămână scrise pentru o perioadă mai lungă. Clasa e plină de obiecte, cărți, jocuri, desene, hărți, poze, chiar și jucării. Nimic nu e la întâmplare și nimic nu este doar de decor, că să umple niște pereți albi. Totul este folosit în timpul orelor de studiu. Cum copilul meu a avut parte de o experiență abuzivă în școală din București, care a lăsat urme în comportamentul său, lucru ce nu a trecut neobservat de către profesor, am fost invitați la o discuție clarificatoare la școală. Dar nu pentru a fi arătat cu degetul, ci pentru a îi fi înțeles comportamentul și pentru ca profesorul să își dea seama cum să îl abordeze și să găsească soluții de remediere.
Aici profesorii pot decide oricând dacă vor să își desfășoare lecțiile în afara cadrului școlii. Și nu cer pentru asta aprobarea și semnătura părinților, doar îi informează. Nu se pune problema ca vreun părinte să nu fie de acord cu decizia profesorului, fie că lecția se desfășoară la zoo, în pădure, la circ, pe pistă de role sau că este vorba de o ieșire cu bărcile pe lac. Am uitat să menționez, înotul este obligatoriu în școlile din Elveția, și face parte din programa școlară. Orice școală din Elveția ori are bazin de înot propriu, ori are acces la un bazin de înot la o altă școală aflată în apropiere. Copiii încep să aibă ore de înot incluse în programa școlară încă din ultimul an de grădiniță. Și o altă paranteză: la grădiniță, în fiecare săptămână, o zi copiii o petrec în sala de sport. Iar activitățile din sala de gimnastică se desfășoară într-un mod amuzant, cu multe jocuri care le stârnesc interesul. Școlile au cel puțin o sala de sport, și Doamne, cum arată! Ți se scurg ochii!
La un moment dat cineva, aici pe grup, m-a întrebat care este situația temelor, cât timp alocă copiii pentru tema? Așa cum am menționat anterior, copiii nu au un orar fix, ei nu știu dacă marți la ora 10 vor face matematică sau germană. Copiii primesc teme, dar temele nu se dau până la lecția următoare ci pentru o săptămâna întreagă. Acum, în clasa a 5-a, copiii primesc temele în ziua de luni a săptămânii, pentru înteaga săptămână și au la dispoziție o săptămână să le rezolve. Anul trecut, în clasa de limbă primeau 1-2 teme pe săptămână, și niciodată nu primeau teme de rezolvat peste weekend. Timpul liber al copilul este respectat cu strictețe.
În emailul informativ primit de la școală la început de an, este atins și acest subiect. Este clarificat faptul că temele sunt importante, iar copiii trebuie să le rezolve individual. Nu se dau deloc teme pe perioada vacanțelor. Temele (atenție săptămânale!) pentru copiii din clasa 1 și a 2-a nu trebuie să depășească 60 de minute, cele pentru cei de clasa a 3-a și a 4-a să nu depășească 90 de minute, iar cele pentru clasele a 5-a și a 6-a să nu depășească 120 de minute. Temele săptămânale pot cuprinde: exerciții la matematică, exercițîi sau de citit la germană, de învățat cuvinte la limbi străine, de scris o rețeta pe care copilul a încercat-o acasă pentru orele de activități aplicate (copiii aici sunt încurajați să gătească și să desfășoare diverse activități casnice), etc. Tema de citit nu sună: până mâine aveți de citit textul x de la pagină y, de interpretat și de făcut rezumatul. Nu. Este sub formă unui challenge. Copiii au primit un bilețel că un semn de carte, pe care e desenată alb-negru o înghețată cu mai multe etaje. Fiecare etaj, reprezintă o săptămână, și fiecare săptămână are câte o provocare: să citească întins în pat, să citească în timp ce mănâncă un fruct sau un snack, să citească în timp ce afară plouă, sau în timp ce ascultă și muzică în surdină, etc. Odată îndeplinit un task, copilul colorează etajul asociat al înghețatei. Copii pot primi mici premii la școală dacă sunt cuminți, sau dacă indeplinesc diverse taskuri. Și bineînțeles că toți vor să primească acele premii, nu contează valoarea. Nu de puține ori m-am trezit în casă cu mingiuțe, jucariuțe, ciocolățele și nu știam de unde au apărut. Cum spuneam, profesorii au multă libertate în alegerea modului în care își desfășurarea activitatea, în scopul îndeplinirii obiectivelor. Totul se desfășoară sub formă de joacă.
Copii merg cu plăcere la școală, nu simt presiunea. Am fost uimită anul trecut, când după 2 săptămâni de vacanță de Paște, copilul meu mi-a spus că pauza a fost suficientă, abia așteaptă să se reîntoarcă la școală! Știți și voi cum e situația în România, și cu cât „drag” așteaptă majoritatea (nu toți, există și excepții) copiilor reînceperea școlii.
Revenind la subiectul financiar, că de aici am pornit: toate activitățile curriculare sunt asigurate de școală (administrația locală) nimic nu trebuie achitat de către părinți. Cu o lună înainte de începutul anului școlar am primit prin poștă o listă cu materialele necesare copilului la școală respectiv grădiniță. Pentru grădiniță copilul a avut nevoie de: o salopetă de ploaie, un sorțulet pentru desen/pictură, opincuțe pentru purtat în grădiniță și la sala de sport și un rând de hăinuțe de schimb. Asta e tot ce am dus la grădiniță un an întreg și bineînțeles le-am primit înapoi acasă la finalul anului. Pentru școală, copilul cel mare a avut nevoie de o pereche de papuci pentru stat în clasă (copiii în Elveția nu intră în clasă cu pantofii de afară), adidași pentru sala de sport, șorț și prosop pentru înot, ghiozdan și penar cu instrumentul lui preferat de scris. Totul, de la caiete, manuale, până la creioane colorate și materiale pentru pictură este asigurat de școală. Copiii sunt încurajați să folosească creionul dacă se simt mai bine scriind cu el. Stiloul le-a fost cerut abia în clasa a 5-a. Nu am achitat niciodată ceva pentru vreo ieșire, vizită, excursie făcută de copii împreună cu profesorii. Doar m-am asigurat să aibă la ei un sandwich și apă.
Tot în clasa a 5-a toți copiii primesc de la școală un laptop personal care să îi ajute în timpul orelor și la efectuarea temelor. Am crezut că nu aud bine, când mi-a spus copilul. Inițial nu am înțeles, și chiar am crezut că e necesar să îi cumpărăm noi un laptop pentru școală. Nu! Administrația locală asigură fiecărui copil începând cu clasa a 5-a, gratuit, un laptop. Prima întrebare, plină de uimire, a copilului venit din România atunci când l-a primit: „E nou?!! „. Nu doar că e nou, dar nu e orice laptop, ci un Probook elegant, subțire, cu ecran pliabil (se transformă în tabletă), cu touch screen și stylus, totul personalizat cu numele copilului! Plus cu toate aplicațiile necesare instalate. Copiii au dreptul să instaleze și să dezinstaleze aplicații, și să îl folosească pentru tot ce îi ajută în desfășurarea lecțiilor și a temelor. E oare nevoie să menționez că eu nu am avut în viața mea așa ceva, iar de la ultima firmă la care am lucrat în țară, am primit pentru desfășurarea activității un laptop mare, vechi și greoi, cu un sistem de operare depășit de 2 generații, fără suficientă memorie RAM și care mai mult îmi consuma timp cu blocajele și restartarea decât să mă ajute?
Pentru că timp de câteva luni am participat săptămânal la un curs într-o școală primară de aici, vă mai pot spune și că la intrarea în școală la loc vizibil, pe perete, există un defibrilator, pentru situațiile de urgență. Nu stă încuiat. Toaletele sunt lună. Nu lux, ci foarte curate. Se face curățenie în fiecare oră, și am avut destule ocazii să constat asta. Nu lipsesc hârtia igienică și săpunul. Nu lipsesc șervețelele de șters pe mâini. Iar din toaleta fetelor (atenție, în școală primară!) nu lipsesc tampoanele igienice.
Începând din clasa a 3-a parcă, copiii care dovedesc că și-au însușit deja cunoștințele necesare, pot sări peste 1 sau 2 clase. Copiii cu înclinații deosebite într-un anumit domeniu (matematică, arte, științe, lingvistică), primesc recomandarea de a urmă cursuri avansate în domeniul respectiv. Cursurile acestea au loc în timpul orelor de școală, copilul nu mai participă la orele normale împreună cu clasa să, ci la cursul pentru care a primit recomandare. Iar aici lucrurile pot deveni destul de complicate, nu mai e totul o joacă. Dacă nu fac față, în următorul an revin la cursurile normale. În Elveția este perfect acceptabil că un copil să repete o clasa dacă la final de an, nivelul sau nu corespunde așteptărilor. Părinții sunt consultați atunci când se ia o astfel de decizie. Repetarea unui an nu este privită că o pedeapsă așa cum este la noi, ci că un ajutor pentru copil pentru a reuși să își însușească și să își consolideze abilitățile și cunoștințele necesare. Și pot repeta anul încă din primul an de grădiniță.
Nu există ședințe cu părinții, există întâlniri ale profesorului cu părinții în prezența copilului. În plus, școală organizează diverse evenimente la care părinții sunt invitați.
Săptămânal, copiii primesc un formular de feedback în care să completeze cum s-au simțit în fiecare din zile, să spună ce le-a plăcut, ce au îmbunătățit în săptămâna respectivă și ce anume și-ar dori să îmbunătățească săptămâna următoare. Formularul e contrasemnat de părinți, care au și o rubrică unde pot adresa întrebări sau mențiuni profesorului. Comunicările cu profesorul se fac întotdeauna în privat. Dacă există un grup comun pentru comunicare făcut de profesor, acesta este doar unidirecțional, de la profesor către părinți. Părinții au desigur libertatea să își facă câte grupuri și grupulețe vor, dar elvețienii nu se întind la vorbă că noi.
Nu este totul doar lapte și miere, sunt și aspecte care îți pot da destule bătăi de cap, precum programul copiilor. Aici totul e centrat pe copil, totul e făcut cu grijă pentru ei, și nu pentru comoditatea părinților. Copiii au pauze de prânz 2 ore când vin acasă să mănânce în familie. Acum că părinții au serviciu, poate deveni de-a dreptul problematic să își fragmenteze continuu programul zilnic. Pentru copii însă e ideal, nu simt presiunea școlii sau a grădiniței, chiar dacă merg la școală câte 6 ore pe zi, iar vacanța mare are doar 5 săptămâni. Anul școlar este împărțit tot în 5 module, la fel ca în România, astfel că la fiecare 2 luni au 1-3 săptămâni de vacanță. Pentru localnici e ok, s-au obișnuit așa și mulți dintre ei au aici bunicii care îi mai pot ajuta. În plus, copiii sunt încurajați să vină singuri acasă, încă de la grădiniță. Distribuirea copiilor în școli și grădinițe se face de către autoritățile locale în funcție de reședință, astfel încât drumul până la școală să fie cât mai scurt și să traverseze un număr minim de străzi cu circulație auto mare. Este sigur, și nu credeam am ocazia pentru copiii mei să trăiască într-un astfel de mediu în care să aibă acea siguranță și libertate pe care le-am avut-o și eu în copilăria mea. Că eu nu pot face asta pentru cel mic de la grădiniță, e cu totul altă problemă și ține de mine și de experiență avută în țară. Există after-school, însă costurile sunt în funcție de venitul familiei, și pot ajunge la sume destul de mari.
În concluzie, condiții pentru copii să se dezvolte armonios sunt, și recunosc că mi-ar fi plăcut enorm să am la rândul meu șansă să învăț și să mă dezvolt într-un asemenea mediu. Depinde de ei (și în parte de noi) dacă vor avea ambiția să performeze într-un astfel de sistem, sau din contra, vor lua lucrurile mai lejer.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru
Alăturați-vă listei noastre de e-mail pentru a primi ultimele știri și actualizări de la echipa noastră.
Nimic spectaculos in aceasta relatare, sistemul este asemanator cu cel din Finlanda, Norvegia sau Germania , are lucruri bune dar si mai putin bune, Autoarea este entuziasmata probabil pentru elementele diferite dar nu neaparat si eficiente.As intreba-o de ex avand in vedere cursurile de inot obligatorii , cati campioni mondiali de inot a avut Elvetia in ultimii 50de ani ? Cate minti geniale a dat Elvetia de la Einstein incoace? Ce premii a obtinut Elvetia la olimpiade ? E adevarat nu trebuie sa absolutizam performanta , cu siguranta media este peste nivelul din Romania, fapt normal tinand cont de nivelul de dezvoltate a celor doua tari.Ia faceti o comparatie intre invatamantul din Romania si cel din Guatemala de exemplu .Asta nu inseamna ca diferentele dintre Romania si Elvetia sunt asa de mari dar este un punct de plecare. Doamna nu ne spune cati elevi sunt intr-o clasa de ex sau cum sunt rezolvate situatiile elevilor-problema etc. Inca un element semnificativ :stiti in ce tara profesorii au cel mai mate salariu mediu din lume ? Ati ghicit , in Elvetia .Si atunci unele lucruri sunt de inteles.
PS. Desi nu pare, articolul se vrea o comparatie voalata intre sistemul de acolo si cel de aici.In ce priveste dotarile de toate tipurile(inot gratuit, laptopuri, table inteligente etc, etc) sigur au un rol in educatie dar nu unul determinant.Aduceti conditiile din Elvetia si pliati-le pe cea mai slaba clasa dintr -o scoala sau liceu din Romania .Credeti ca veti obtine performanta ? Cu siguranta , nu pt ca hotarator este nivelul intelectual al grupului respectiv ori daca acesta e foarte scazut nicio tehnologie sai curriculum novator nu il va duce din mediocritate in excelenta.Toate conditiile de acolo , ajuta dar f limitat.Un singur lucru este apreciabil acolo si detestabil aici din toata analiza de mai sus.In Elvetia sau Germania fiecare elev are constiinta propriei valori fata de el si fata de restul clasei.Mai exact cel ce nu face fata , repeta clasa si asta nu e o rusine ca la noi.In final este consiliat spre o scoala profesionala sau orice domeniu apropiat de capacitatile lui.La noi este exact invers , nimeni nu repeta clasa (poate un procent redus de rromi si asta mai mult din ratiuni lucrative pt bietii profesori care ii au la clasa) restul promoveaza in corpore ,nu accepta propria valoare , unii chiar urmeaza invatamant superior si o parte din acestia (cu interventii, proptele)ajung in functii publice pt care nu ar avea calificarea necesara (in Elvetia de ex n-ar fi ajuns ncdata) si unde mai departe prin raspunderea pe care o au creeaza o rasturnare a valorilor inacceptabila si periculoasa.Doar comunistii mai procedau asa dupa 45 din lipsa de cadre.Asta e singurul fapt care pana la urma conteaza , nicidecum tableta , inotul sau toaletele igienice din Elvetia.
Am citit cu atentie toate detaliile, e impresionant. Sunt multe lucruri în comun cu sistemul din Franta, scoala nu e o corvoada nici aici. Nu va faceti grii, copiii vor performa, nu se vor lasa pe tânjeala. Si ai mei au performat, nu regret ca am evadat din Ro (2007)
Am un băiat de 12 ani, acasă în România, pe care vreau să-l aduc cu mine în Elveția. Știți cumva , orice școală are acest program de 1 an pentru învățarea limbii germane ?
Nimic spectaculos in aceasta relatare, sistemul este asemanator cu cel din Finlanda, Norvegia sau Germania , are lucruri bune dar si mai putin bune, Autoarea este entuziasmata probabil pentru elementele diferite dar nu neaparat si eficiente.As intreba-o de ex avand in vedere cursurile de inot obligatorii , cati campioni mondiali de inot a avut Elvetia in ultimii 50de ani ? Cate minti geniale a dat Elvetia de la Einstein incoace? Ce premii a obtinut Elvetia la olimpiade ? E adevarat nu trebuie sa absolutizam performanta , cu siguranta media este peste nivelul din Romania, fapt normal tinand cont de nivelul de dezvoltate a celor doua tari.Ia faceti o comparatie intre invatamantul din Romania si cel din Guatemala de exemplu .Asta nu inseamna ca diferentele dintre Romania si Elvetia sunt asa de mari dar este un punct de plecare. Doamna nu ne spune cati elevi sunt intr-o clasa de ex sau cum sunt rezolvate situatiile elevilor-problema etc. Inca un element semnificativ :stiti in ce tara profesorii au cel mai mate salariu mediu din lume ? Ati ghicit , in Elvetia .Si atunci unele lucruri sunt de inteles.
PS. Desi nu pare, articolul se vrea o comparatie voalata intre sistemul de acolo si cel de aici.In ce priveste dotarile de toate tipurile(inot gratuit, laptopuri, table inteligente etc, etc) sigur au un rol in educatie dar nu unul determinant.Aduceti conditiile din Elvetia si pliati-le pe cea mai slaba clasa dintr -o scoala sau liceu din Romania .Credeti ca veti obtine performanta ? Cu siguranta , nu pt ca hotarator este nivelul intelectual al grupului respectiv ori daca acesta e foarte scazut nicio tehnologie sai curriculum novator nu il va duce din mediocritate in excelenta.Toate conditiile de acolo , ajuta dar f limitat.Un singur lucru este apreciabil acolo si detestabil aici din toata analiza de mai sus.In Elvetia sau Germania fiecare elev are constiinta propriei valori fata de el si fata de restul clasei.Mai exact cel ce nu face fata , repeta clasa si asta nu e o rusine ca la noi.In final este consiliat spre o scoala profesionala sau orice domeniu apropiat de capacitatile lui.La noi este exact invers , nimeni nu repeta clasa (poate un procent redus de rromi si asta mai mult din ratiuni lucrative pt bietii profesori care ii au la clasa) restul promoveaza in corpore ,nu accepta propria valoare , unii chiar urmeaza invatamant superior si o parte din acestia (cu interventii, proptele)ajung in functii publice pt care nu ar avea calificarea necesara (in Elvetia de ex n-ar fi ajuns ncdata) si unde mai departe prin raspunderea pe care o au creeaza o rasturnare a valorilor inacceptabila si periculoasa.Doar comunistii mai procedau asa dupa 45 din lipsa de cadre.Asta e singurul fapt care pana la urma conteaza , nicidecum tableta , inotul sau toaletele igienice din Elvetia.
Am citit cu atentie toate detaliile, e impresionant. Sunt multe lucruri în comun cu sistemul din Franta, scoala nu e o corvoada nici aici.
Nu va faceti grii, copiii vor performa, nu se vor lasa pe tânjeala. Si ai mei au performat, nu regret ca am evadat din Ro (2007)
Performau si aici daca erau buni.”Nu regret ca am evadat din Romania”. Impresionant.Parca ai fi evadat de la Auschwitz.
Am un băiat de 12 ani, acasă în România, pe care vreau să-l aduc cu mine în Elveția. Știți cumva , orice școală are acest program de 1 an pentru învățarea limbii germane ?