Închide
Limitele sunt importante
de Alis Marincia, profesoară de limba franceză la Little London International Academy
Cred ca scările n-au mai fost așa analizate de multă vreme. S-a scris zilele acestea despre scări cât să susții literatura contemporană. Dar de ce să o susținem când oricum în programa de BAC literatura se oprește în 1970? … alt subiect care îmi zguduie logica.
Pe unde intrăm în școală? Profesori, elevi, bibliotecar, asistent medical etc … (era să scriu și portar, dar el, e doar martorul intrărilor altora și-a scăpat de analiză).
Ce subiect aprins și cat îl mai aprindem și noi. Se cântă pe voci relația profesor -elev și despre cat de prietenos sau dur în abordare trebuie să fie cel dintâi.
Și pentru că mă preocupă intens subiectul creșterii sănătoase a copiilor, aș scoate puțin elevul din școală și l-aș duce în contextul de acasă. De ce ?
Să vedem ce se întâmplă acolo unde profesorul lipsește. Adultul din viața personală a copilului, părintele, cum abordează relația dintre el și copil? Permisiv sau autoritar? Prietenie sau severitate?
Ei bine, conform multor studii în domeniu o abordare prea prietenoasă, respectiv una prea exigentă, nu are deloc rezultatele scontate. Copilul nu se raportează sănătos și corect nici la părintele -prieten, nici la cel dictator, ci mai degrabă la cel echilibrat.
Susțin constant importanța regulilor și limitelor acasă și în societate, limite care să direcționeze copiii, care să îi ajute să se simtă în siguranță, care să le stabilească un raport corect la ei și la ceilalți. Copiii au nevoie să știm când să îi ținem în brațe și când să le spunem ,,Stop!”.
Astfel ca revenind în plan educațional, dacă în viața personală copilul are nevoie de un părinte echilibrat, în context școlar elevul are nevoie de un profesor echilibrat. Vorbim clar despre două fețe ale aceleiași monede, ambele la fel de necesare în context școlar: blândețea și fermitatea.
Elevului îi sunt trebuincioase ambele abordări în egală măsură : atât cea a profesorului cald, mămos, haios, care să poată intra în jocul lor, cat și cea a profesorului ferm, care reamintește constant regulile, care știe să păstreze o distanță profesională, asigurând astfel o creștere sănătoasă a elevului indiferent de vârstă.
Ierarhia este importată atâta timp cat este corect înțeleasă și aplicată, fără să aibă ca prime abordări obediența și discriminarea de un fel sau altul. Oricât ar părea de rece și protocolar, poate, elevul se dezvoltă armonios într-un cadru organizat și susținut de reguli, în care fiecare rol este bine definit și realizat, în care există provocări, așteptări și îndatoriri. Și asta mai degrabă decât într-un mediu așa-zis prietenos, dar care poate dezvolta ușor nesiguranța haosului și a instabilității și s-a dovedit a fi complet ineficient în educație.
Limitele sunt importante și educă sănătos atâta timp cat sunt aplicate cu consecvență, iar însoțite de un sistem comportament manifestat – consecință marchează un spațiu sigur pentru elev si pentru construirea relației dintre acesta și profesor.
Elevii se descoperă și se împlinesc într-un mediu bine construit și dezvoltând o relație de încredere cu dascălii lor, relație care să ducă atât la : ,, acolo găsesc înțelegere și susținere”, cât și ,,sunt sigur/ă că voi fi bine direcționat sau sfătuit, că mi se vor conține emoțiile, că voi fi oprit/ă la timp.”
Iar dincolo de orice așteptări este important ca în acest proces să existe colaborare între toate cele trei părți implicate : profesor – elev- părinte.
De cele mai multe ori divergențele de opinie apar între cele două tabere ale adulților care nu reușesc să se așeze la aceeași masă și să admită că acea monedă despre care vorbeam la început chiar are două fețe, la fel de necesare, în actul educațional.
Și se răsfrâng, bineînțeles, asupra taberei cele mai vulnerabile, cea a copiilor, care pot ieși destul de bulversați dintr-o luptă a discursurilor care susțin puncte de vedere atât de diferite și opinii dintre cele mai radicale.
În educație nu e nici albă, nici neagră este împletirea armonioasă a celor două, cu rezerva faptului ca uneori, în funcție de context, poate merge mai mult într-o direcție sau alta, astfel încât ( alături de parteneri cruciali în educație : psihologi, consilieri școlari, etc) să creștem oameni echilibrați emoțional și care își dezvoltă armonios potențialul.
