Închide
de Daniela Vișoianu, expertă în Educație
1. Greva
Mă întreabă cineva cine decontează politic.
– Nu mă interesează, răspund.
Sunt sătulă deja de câte dezamăgiri am parcurs și am reușit/încercat să integrez. Dar ceea ce se întâmplă zilele acestea merită mai multă analiză.
#1 Centralizare
Când au plecat legile la Parlament, colegele mele de la Coaliția pentru Educație au scris câteva texte, prin care și off-ul pe centralizare/descentralizare.
În ianuarie 2018 dl Pop, la acea vreme ministrul educației PSD, într-o largă – probabil cea mai largă majoritate trăită, a decis să centralizeze salariile profesorilor din sistemul de învățământ de stat. L-am auzit în diferite contexte fugind de eticheta de „centralizare” și justificând acțiunea cu solicitarea venită din patea sindicatelor.
În fapt, ce a reușit dl Pop atunci a fost să scape de prea multe urme ale redistribuirilor de sume între școli. Well done. La Coaliție i-am spus fenomenulului „Robin Hood inversat” – când banii sunt luați de la cei săraci și dați la cei bogați.
În politică deciziile nefundamentate pe date și modelări de scenarii se răzbună. O decizie pe care ți-o imaginezi bună, în singurătatea minții tale +/- 2-3 prieteni interesați, se va dovedi mai devreme sau mai târziu proastă. Aici i-a ajuns din urmă mai devreme decât au anticipat. Și e chiar distractiv că se decontează în Coaliție o decizie de centralizare luată de PSD.
Să ne imaginăm că decizia din 2018 nu s-ar fi luat:
– Contractul colectiv de muncă ar fi fost semnat la nivel de ramură și ar fi gestionat sumele transferate din Bugetul de Stat, către UAT-uri, din cota defalcată de TVA, ca finanțare de BAZĂ (art. 104 din LEN).
– descentralizarea ar fi fost bază pentru CCM-uri semnate la nivel de unitate de învățământ +/- UAT (Primărie) pentru a completa – că de aia există „finanțarea COMPLEMENTARĂ” (art 105 din LEN). Nevoia de completare este reală și poate însemna beneficii sau chiar diferențieri la salarii care să pună în acord „costul vieții” diferit. Cred că la Cluj e nevoie de completare. Cred că la Dolj – remember, au fost în protest anul acesta încă din martie – puteau obține de atunci ajustări.
– da, ar fi fost mai complicat pentru primari, dar aceștia deja făceau asta. Mă rog, dl Ciucu, când vorbește, spune că jobul de primar e cel mai greu job din administrație – pentru că decontează direct, politic, în proximitatea imediată.
– în unele UAT-uri ar fi fost grevă, în altele nu. Forța sindicatelor ar fi rămas la fel de mare, dar conversațiile ar fi fost mai nuanțate și, nota bene, mai principiale, cu mai multă încărcătură valorică.
Notă de final:
– sigur că puterea orbește și limpede nu vezi decât cu inima.
– e foarte posibil ca și rămasul într-un scenariu descentralizat să fi însemnat același tip de probleme – profesorii sunt plătiți prost.
2. Grila
Când mediul de business și ong-urile au spus, acum un an, ca salariul de intrare în profesie să fie salariul mediu pe economie, ideea a fost preluată cu larg entuziasm de sindicate.
Dar #OneVoice a spus și altceva.
A combinat această propunere cu nevoia de APLATIZARE a grilei. Adică un raport mult mai mic între cel mai mic și cel mai mare salariu. Aceasta ar fi asigurat:
– o perioadă de salarizare în care contribuțiile sunt aproape de maxim mult mai lungă – beneficii la pensie;
– o creștere a solidarității în profesie;
– o diminuare a CLASISMULUI din cancelarii;
– o recompensare mai onestă a muncii în raport cu rezultatul – e.g. o învățătoare cu 5 ani vechime și definitivat are aceeași responsabilitate de rezultat ca și una cu 25 de ani vechime și gradul I;
– o corelare a creșterii salarizării cu progres în carieră, NU mai ales cu nivelul de senioritate;
Eu cred că profesorii au nevoie ȘI de aceste conversații. Ele nu sunt puse pe masă de sindicate.
În altă viață am lucrat în resurse umane, industrie mare, producție, negocieri de contracte colective de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate. Am văzut atunci toate consecințele sistemului de salarizare pe grilă – inclusiv proteste spontane și oprirea producției din partea celor de la bază, cu dezicerea sindicatului de acțiune. Pentru că dacă cei mici suferă și primesc 3 lei, în procent, cei mari primesc 30.
So simple.
Dar acolo era parcă mai aproape de logică diferențierii în funcție de complexitatea muncii.
3. Cifrele
Sigur că neplata profesorilor în zilele de grevă are impact asupra solidarității. Eu sper că la Guvern cineva a făcut calculele și le-a pus și în contextul calendarului anului școlar.
I. Rudimentar, am făcut și eu câteva calcule:
În 2023, finanțarea de bază este 6.834 lei/elev, doar pentru componenta de salarii, ceea ce înseamnă la un număr de 2,5 milioane elevi (ajustez toate cifrele în jos, pentru a estima rezonabil, aici mă gândesc de pildă și la elevii din sisteme care nu sunt afectate de grevă), un total de 17.083 milioane de lei.
Impart suma la 365 de zile calendaristice (sa acopar variatii, plata cu ora, concedii). Rezultă un buget de resursă umană de aprox. 46,8 mil lei/zi.
Ajustez cu un procent de 60% (aprox. 67% din personal in greva, dar din stiri pare că în zona colegiilor centenare – salarii mai mari, numărul celor în grevă este mai mic) – 28 milioane/zi cheltuială de resurse umane neefectuată.
7 zile calendaristice de grevă = 196,6 milioane de lei.
Impactul va fi mai mare, dacă luna mai va fi luată în considerare la media de calcul pentru concediul de odihnă.
II. Bani vs emoții.
Cele 5 zile lucrătoare de grevă înseamnă DEJA o diminuare importantă a venitului din luna mai. Dar, emoțional, poate apărea raționalizarea – unde sunt 5 pierdute, pot fi și 8. Și se încheie mai.
Luna iunie începe de la 0.
Primele 5 zile sunt deja clarificate. Vor fi luate în considerare la venituri – acum, voluntar de către MEdu, sau ca urmare a unor procese, cu majorări și penalități (altu plătește). Loc de asumat încă niște zile de grevă este. Și de aruncat în aer calendarele de examene.
Ce să vezi?
Poate nu mai avem EN și se intră la liceu pe baza portofoliului educațional (sad joke!).
Practic, profesorii mai au în față 9 zile (poate 10, dacă ziua de 2 se reîncadrează) în care să aleagă sau nu să piardă bani. Intrarea grevei peste concediile de odihnă, cele 63 de zile lucrătoare – complică calculele și mai mult. Și litigiul.
Și vorbesc despre alegerea fiecărui profesor, pentru că legea acordă salariaților și drepturi individuale pe perioada grevei.
3. E stabilit vreun calendar de negocieri pentru acest weekend?
