Închide
„Mai mult de 200 de canari folosiți în detectarea gazelor toxice din minele de cărbune din Marea Britanie vor fi eliminați treptat”, a anunțat guvernul britanic la 30 decembrie 1986.
Tehnologia modernă a fost preferată în locul prietenului cu pete galbene al minerilor, care a servit mult timp, în detectarea gazelor nocive care pot fi prezente în subteran. Detectorii electronici noi au înlocuit păsările, deoarece au fost mai ieftini pe termen lung și mai eficienți în indicarea prezenței poluanților în aer, altfel imposibil de detectat de către mineri. Detectorii de gaze care au înlocuit canarii erau echipamente de mână cu afișaj digital, alertând minierii cu privire la nivelul gazelor.
Chiar dacă minierii erau supărați din cauza ultimului val de disponibilizări din industria lor, nu au contestat decizia. Eliminarea canarilor a încheiat o tradiție minieră în Marea Britanie, care data din 1911, de când fiecare mină a „angajat” doi canari.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Prezența canarilor în cultura minerilor era atât de puternică încât aceștia erau obișnuiți să fluiere la păsări și le vorbească în timp ce lucrează, tratându-le ca pe animale de companie.
Canarul este deosebit de sensibil la gazele toxice, cum ar fi monoxidul de carbon, care este incolor, inodor și fără gust. Acest gaz ar putea să se formeze ușor în subteran în timpul unui incendiu în mină sau după o explozie. După un incendiu sau o explozie în mină, echipele de salvare coborau în mină, purtând un canar într-o cușcă mică de lemn sau metal.
Orice semn de disconfort al canarului era un semnal clar că condițiile subterane erau nesigure și că minerii ar trebui să fie evacuați din mină și să se asigure că galeriile miniere sunt mai sigure.
John Scott Haldane, un expert scoțian în probleme de respirație, a cercetat această practică. Un animal mic, cu un metabolism mai rapid, este afectat mai tare de gazele nocive decât un om. Canarii erau preferați în locul șoarecilor, de exemplu, deoarece ofereau o avertizare timpurie mai ușor de remarcat. O pasăre afectată ar înceta să ciripească, ar avea dificultăți în respirație, s-ar clătina pe balansoarul din cușcă și, dacă ar avea ghearele tăiate, cel mai probabil, ar cădea. Din nefericire, într-o astfel de situație, din cauza gazelor toxice, chiar dacă se utiliza oxigen pentru resuscitare, multe dintre păsări mureau.
Foto credit ilustrație @ George McCaa, U.S. Bureau of Mines
Haldane era scoțian, născut la 3 mai 1860 și decedat 75 de ani mai târziu, la 14 martie 1936. El a fost fiziolog și filosof al științei, cu extinse cercetări asupra respirației umane, despre bolile pulmonare și fiziologia sângelui.
Haldane, care la începutul carierei a studiat aerul din canalizări în căutarea microorganismelor, era cunoscut pentru experimentele pe care le făcea asupra sa din dorința de a demonstra că nivelul de dioxid de carbon din sânge era un stimul pentru centrul respirator al creierului. A cercetat efectele monoxidului de carbon provenit din incendiile și exploziile din mine (1896), iar pentru siguranța scafandrilor de mare adâncime a inventat un aparat de decompresie și a produs primele tabele de decompresie treptată (1907) . Nu în ultimul rând, a inventat o mască de gaze folosită în Primul Război Mondial.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
29 decembrie 1800: Se naște Charles Goodyear, inventatorul procesului de vulcanizare
