Închide
În anul 1915, a avut loc un moment revoluționar în industria farmaceutică – apariția tabletei de aspirină. Această invenție a avut un impact major asupra tratamentului durerilor și inflamațiilor, devenind unul dintre cele mai utilizate medicamente din lume.
Istoria aspirinei poate fi urmărită până în antichitate, când se crede că egiptenii și grecii antici foloseau scoarța de salcie pentru a trata febra și durerea. Cu toate acestea, substanța activă din scoarța de salcie, acidul salicilic, era destul de iritant pentru stomac și putea provoca reacții adverse.
În secolul XIX, chimistul francez Charles Frederic Gerhardt a reușit să sintetizeze acidul salicilic într-o formă mai stabilă. Cu toate acestea, substanța era încă destul de greu de administrat și avea efecte secundare neplăcute cum ar fi problemele digestive, de exemplu, iritarea stomacului sau diareea.
În 1897, un cercetător de la compania Friedrich Bayer, din Germania, Felix Hoffmann, a înlocuit una dintre grupele funcționale hidroxil din acidul salicilic cu o grupă acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de sinteză și începutul industriei farmaceutice. Astfel, a fost creată aspirina sub formă de praf.
Lansarea oficială a tabletei de aspirină a avut loc în anul 1915, când Bayer a început să comercializeze acest produs în întreaga lume. De-a lungul timpului, aspirina a devenit un medicament popular datorită proprietăților sale analgezice, antiinflamatoare și antipiretice
Descoperirea acidului acetilsalicilic, substanța activă din aspirină, a fost într-un fel o descoperire accidentală. Chimistul german Felix Hoffmann, care lucra pentru compania farmaceutică Bayer, căuta o soluție pentru a obține o formă mai ușor de administrat a acidului salicilic, o substanță folosită în medicină pentru tratarea durerilor și a febrei.
În timpul cercetărilor sale, Hoffmann a reușit să modifice structura chimică a acidului salicilic și să sintetizeze o nouă substanță, numită acid acetilsalicilic. Această substanță s-a dovedit a fi mai ușor de administrat și mai puțin iritantă pentru stomac decât acidul salicilic.
Astfel, descoperirea acidului acetilsalicilic a fost rezultatul cercetărilor și experimentelor lui Hoffmann, dar a fost într-adevăr o descoperire accidentală în sensul că el căuta inițial o soluție pentru a îmbunătăți acidul salicilic și a obținut o substanță cu proprietăți mai bune.
Descoperirea acidului acetilsalicilic rămâne o problemă destul de controversată. Oficial, inventatorul aspirinei a fost Felix Hoffmann. Pe de altă parte, Arthur Eichengrün a spus în 1949 că el a plănuit și dirijat sinteza aspirinei, pe când rolul lui Hoffmann a fost doar sinteza inițială a medicamentului, folosind procesul lui Eichengrün. Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici și chimiști până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Științe Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Glasgow, Regatul Unit) a reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenția aspirinei. Compania Bayer nu recunoaște această variantă nici până în ziua de astăzi.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
1. Descoperirea accidentală: Felix Hoffmann, chimistul german care a inventat aspirina, a descoperit-o în mod accidental. El căuta o soluție pentru a ajuta tatăl său, care suferea de dureri de cap severe. Hoffmann a reușit să modifice acidul acetilsalicilic și să obțină o formă mai ușor de administrat, ceea ce a dus la crearea tabletei de aspirină.
2. Numele aspirinei: Numele „aspirină” provine de la denumirea științifică a plantei de salcie, Salix alba. În limba germană, „Spirsäure” înseamnă „acid din salcie”, iar Bayer a modificat acest termen în „Aspirin” pentru a crea un nume mai ușor de pronunțat și de reținut.
3. Utilizarea aspirinei în timpul Primului Război Mondial: În timpul Primului Război Mondial, aspirina a fost utilizată pe scară largă pentru tratarea durerilor și a febrei la soldați. Acest lucru a dus la creșterea popularității și utilizării aspirinei în întreaga lume.
4. Proprietăți antiinflamatoare și anticoagulante: Pe lângă efectele sale analgezice și antipiretice, s-a descoperit că aspirina are și proprietăți antiinflamatoare și anticoagulante. Aceste proprietăți au dus la utilizarea aspirinei în prevenirea atacurilor de cord și accidentelor vasculare cerebrale.
5. Utilizarea aspirinei în medicină alternativă: În medicina alternativă, aspirina este uneori utilizată pentru tratarea diferitelor afecțiuni, cum ar fi acneea, negii și chiar pentru a preveni căderea părului. Cu toate acestea, este important să consultați întotdeauna un medic înainte de a utiliza aspirina în acest scop.
Cu toate acestea, utilizarea aspirinei trebuie făcută cu precauție și sub supravegherea medicului, deoarece poate avea efecte secundare și interacțiuni cu alte medicamente.
Astăzi, termenul de „aspirină” este folosit în mod curent pentru desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer. Există însă țări în care cuvântul Aspirin se referă numai la versiunea produsă de Bayer – orice altă versiune a medicamentului purtând numele de „acid acetilsalicilic”.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și:
31 decembrie 1938: Etilotestul este oficial introdus în Indiana
