Închide
de Gabi Bartic, CEO Brio
Analfabeții funcțional nu au o stea în frunte. Așa cum nu au nici copiii cu 10 pe linie în niște cataloage.
Analfabeții funcțional nu au vreun semn în catalog sau pe permisul de conducere. Nici nu am ști cui să-l punem, câtă vreme practic noi nu știm să-i recunoaștem.
De cele mai multe ori, analfabeții funcțional iau examenele naționale bine sau binicel (nu avem cum explica altfel numărul enorm de copii cu medii între 8 și 10 la Evaluarea Națională), ajung în licee foarte bune, bune sau nu chiar bune (dar licee) și apoi ajung între noi, în diverse joburi care ajută (sau nu) societății.
Analfabetismul funcțional nu e un handicap recunoscut de lege, deși ar trebui să fie. Pentru că, așa cum dacă faci o boală profesională, statul îți plătește pensie, la fel, dacă la finalizarea ciclurilor obligatorii de studii, absolvi cu minimă sau minusculă capacitate de a procesa cuvintele pe care le citești, dar al căror înțeles nu-l deslușești, știi să aplici 3-5 algoritmi dar nu pricepi ce operații faci și de ce, atunci e clar – 9 sau 12 ani, profesorii care ți s-au perindat prin față nu ți-au fost de folos.
Aș vorbi despre malpraxis în educație dacă nu aș fi văzut că cel în medicină e de râs. La noi, nu în alte părți.
Voi spune azi doar atât: Am ieșit, de câteva ori, cu cifre. Am spus acum un an: 89% dintre copiii români sunt în zona nefuncțională sau minim funcțională la literație de baza (reading, cum e capitolul PISA). Am fost luați în râs, alungați la marginea științei, (bullied aș spune azi) cu tot arsenalul disponibil. Vă provoc: adunați nivelurile 1-2 și 3-4 la PISA și spuneți-mi că NU era corect ce am spus acum un an.
Am spus că MAXIMUM 4% dintre copii sunt în zona de excelență: vă rog, găsiți în PISA la nivelul 6 câți copii sunt. Din nou, am fost dușmanii sistemului de educație. NU ERA POSIBIL ca o țară care școate atâtea podiumuri olimpice să aibă așa cifre.
Mi-au spus profesori cu clase întregi de copii „de 10” că-i denigrez. Mi-au spus analiști, profesori, părinți și comentatori că vreau să distrug educația. Că vreau să „fac” copiii români proști.
Le-am spus și-atunci, le spun și azi: nu e vina noastră, la fel cum nu e vina PISA azi că nu vrem să acceptăm realități. Urâte, cum sunt ele. Putem să le prezentăm oricum: că noi nu scădem, deși ceilalți scad e-o veste bună. Geografia e singura care ne ține (încă) la periferia Europei.
Unii, și găsiți multiple exemple pe site-ul OECD – Estonia, Germania, Brazilia sunt câteva – au acceptat realitatea și au făcut lucruri. Noi vom da mereu vina pe SISTEM. Pe MINISTER. Pe INSPECTORATE. Pe chestii și mai imateriale – PROGRAMUL ROMÂNIA EDUCATĂ. Pe PROGRAME. Pe PLANURI -CADRU. Pe COPII MULȚI ÎN CLASĂ. Pe BUGET. Pe SALARII MICI.
NU vom admite niciodată că-i mințim. Că-i facem cu mâinile noastre versiuni mult mai triste ale lor, mințindu-i cu note mari, cu evaluări strâmbe care nu le spun nimic, care nu le explică ce au de făcut. Că îi handicapăm mai mult spunându-le că-s numai buni de licee mari, de facultăți bune, decât i-am ajuta spunându-le, serios, ce ar putea îmbunătăți la ei. Că nu vrem părinți în școală, așa că le dăm copiilor note mari. Aia e, s-or prinde vreodată că-i jale. Dacă nu, am scăpat.
Suntem țara analfabeților funcțional cu diplome, țara analfabeților funcțional care fac politici economice, țara analfabeților funcțional care nu cred că e așa de rău. În Țara noastră, în Țara olimpicilor, suntem toți olimpici. Și, olimpici (toți) fiind, nu ne putem împiedica de ceva atât de trivial cum e înțelegerea textului. Noi mergem să cucerim piscuri.
Păcat că, din când în când, mai apare câte un rezultat. Nu-i nimic, demolăm un zid pe care-l numim, generic, SISTEM, și mergem mai departe..
