Oana Moraru, atac dur la șefii ARACIP: ”Dacă i-ai trimite două luni în mediul privat, ar muri de foame și de frică”

Profesoara Oana Moraru, fondatoarea școlii Helikon, acuză ARACIP de abuz în serviciu și de ”bătaie de joc”, pentru că reprezentanții instituției ar refuza să îndeplinească formalitățile necesare înființării unei noi școli în București.

Într-o postare publicată pe Facebook, Moraru nominalizează direct două persoane din conducerea Agenției: pe președintele Șerban Iosifescu și pe Constanța Mihăilă, vicepreședinte.

ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar)  este instituția care acordă autorizările și acreditările pentru școlile și grădinițele din România.

Preluăm. integral, postarea Oanei Moraru.

Sunt victima unui vădit abuz în serviciu. Așa cum știți, vreau să deschid o Școală Helikon în București. Au fost 500 de cereri pe locuri puține. Am făcut toate eforturile să găsim o clădire bună.

Am depus, conform procedurii ARACIP (agenția din subordonarea Ministerului Educației), documentația necesară autorizării școlilor private. Printre documente, se află, obligatoriu, punctul de vedere ISU referitor la siguranța clădirii la incendiu.

Nu mă așteptam la mare prietenie din partea ARACIP, dar nici la bătaie de joc, pe față, fără nicio jenă instituțională. Ce au făcut ei? Au chestionat de 4 ori documentul ISU depus de noi și de 4 ori au primit confirmarea că este bun. (prin două adrese venite la ei și prin alte două, la mine). Ultima adresă de la IGSU, re-re-re și ultra- reconsolidată, este de astăzi, către mine.

Frecușul adreselor a durat, în ping-pong de la instituție la alta, 8 săptămâni și mai bine, timp în care le-am cerut respectuos să vină în teren să își facă evaluarea finală la fața locului, conform contractului și taxei mele către ei de aprox. 8 000 lei.

Nu au venit. Astăzi ei invocă expirarea timpului pentru evaluare și spun că nu am cum deschide școala – după ce toți copiii și profesorii sunt pe poziție. De ce nu vin? Fiindcă a expirat timpul acela de care au tot tras ei prin adrese, ca să amâne autorizarea.

Ce or să spună ei dacă îi întrebați? Ce au învățat pe de rost deja și secretarele lor care repetă asta de câteva zile părinților supărați care se duc acolo: ”noi ținem la siguranța copiilor și suntem aici ca să ne asigurăm că clădirea este ok la incendiu”. Ce spune ISU sau IGSU nu se pune, deci, cu gura secretarelor.

Ăsta nu e un caz personal. Ăsta e motivul pentru care mii de români capabili pleacă din țară. Nu întotdeauna din lipsa banilor, ci din pricina permanentei hărțuri funcționărești.

Sunt oameni în ARACIP și nu numai – neschimbați din funcție de mai bine de 16 ani, oameni care își permit interpretare discreționară a unor documente, oameni care te țin pe la uși, îți râd în față, oameni pe care dacă i-ai trimite două luni în mediul privat, ar muri de foame și de frică.

Ultimii doi întâlniți de mine, în această categorie, sunt Serban Iosifescu și Constanța Mihăilă.

O să revin cu povestea pe larg și dovezile ei. Sau cu un scenariu de teatru absurd. În speranța că măcar o parte din voi n-o să ajungeți așa, ca mine.