Închide
Ce ar trebui să înțeleagă părinții despre ciclul primar
Un interviu cu Maria Bondoc, profesor pentru învățământul primar, director adjunct la Liceul Teoretic Național din București.
Primii ani de școală sunt adesea considerați decisivi pentru viitorul copilului. Dar cât este adevăr și cât este presiune inutilă? În acest interviu, Maria Bondoc, profesor pentru învățământul primar și director adjunct, explică ce contează cu adevărat în ciclul primar, ce greșeli fac frecvent părinții și cum arată un mediu educațional sănătos.
Ce ar trebui să știe părinții despre ciclul primar
» Primii ani de școală construiesc fundația dezvoltării copilului, dar nu determină definitiv viitorul
» Încrederea, disciplina și motivația pentru învățare se formează încă din clasele primare
» Presiunea, comparațiile și condiționarea afectează motivația și stima de sine
» Performanța apare natural atunci când există echilibru între rigoare, joacă și bucurie
» Un copil care se dezvoltă bine merge cu plăcere la școală și este curios dincolo de ore
» Expunerea excesivă la ecrane afectează atenția și interacțiunea socială
» Inteligența artificială este utilă profesorilor, dar poate fi un risc pentru copiii mici
» Alegerea școlii ar trebui să țină cont de cât de bine este înțeles copilul ca individ
• „Primii ani decid tot” – cât e adevăr și cât e presiune în această afirmație? Ce ați văzut, concret, în lucrul cu copiii de Primar?
Cred că afirmația este în mare parte adevărată, însă nu trebuie absolutizată. Aș spune că primii ani creează fundația pe care se așază tot restul. Pe de altă parte, educația este un proces continuu, iar copilul are șanse de dezvoltare și reechilibrare în fiecare etapă a vieții sale.
În cei peste 20 de ani de activitate în mijlocul copiilor de nivel primar, am observat că elevii care își formează de timpuriu disciplina interioară, încrederea, respectul pentru reguli și plăcerea de a descoperi ajung să își gestioneze mai bine traseul educațional ulterior. În clasele primare, copilul învață, alături de învățătoare și de familie, să fie ordonat, să își asume sarcini, să accepte limite și înțelege că progresul presupune efort. Dragostea pentru învățare se naște sau, din păcate, se poate stinge tot acum. De aceea, învățătorului are ca scop nu doar să transmită cunoștințe, ci să cultive dragostea pentru învățătură, asigurând un climat de încredere și încurajare pentru copii.
Când îi revăd în ciclul gimnazial și liceal la Liceul Teoretic Național pe foștii mei elevi, observ că ei și-au format baze solide în ciclul primar și au o adaptare mai ușoară la cerințele crescute. Parcursul lor educațional urmează direcția construită: încredere, autonomie, responsabilitate și curiozitate intelectuală pe termen lung.
• Care sunt cele mai frecvente greșeli bine intenționate pe care le fac părinții în primii ani de școală?
Cele mai frecvente greșeli pornesc, paradoxal, din dorința sinceră a părinților ca propriul copil să reușească. Aceștia pun de multe ori presiune pe copii și îi compară cu ceilalți, încă de la clasa pregătitoare, fără să realizeze că mesajul pe care îl transmit este că valoarea personală depinde exclusiv de rezultate, sau, mai grav, că dragostea pe care o primesc depinde de reușita lor școlară.
Am întâlnit părinți care condiționează anumite recompense de acasă, cum ar fi timpul de joc pe computer, de rezultatele sau de comportamentul copilului la școală. În astfel de situații, feedback-ul obiectiv oferit de învățător devine o armă cu două tăișuri care va transforma, mai devreme sau mai târziu, școala în dușman. Alteori, părinții insistă să le dea copiilor sarcini educaționale și acasă, cu toate că la LTN asigurăm și ore de afterschool, în care elevii rezolvă temele și consolidează alături de învățătorul clasei, așa încât, la plecarea acasă, putem afirma că programul de studiu s-a încheiat.
De ce fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare
Consider că este important ca părinții să înțeleagă și să accepte că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar progresul autentic nu se măsoară în comparație cu colegul de bancă, ci în raport cu evoluția individuală a copilului. Comparația repetată poate afecta încrederea în sine și motivația intrinsecă. Copilul începe să învețe pentru a nu dezamăgi sau pentru a fi „mai bun decât”, nu din curiozitate și dorință de a descoperi. În timp, această presiune poate transforma școala într-o sursă de anxietate.
De aceea, la LTN, ne propunem să abordăm fiecare elev în funcție de nevoile sale, de stilul său de învățare și de ritmul propriu. Ca parteneri educaționali, credem că rolul nostru este să construim împreună cu familia un climat de susținere, în care copilul să se simtă în siguranță să greșească, să încerce ori de câte ori este nevoie și să progreseze.
• Performanță sau joacă? Rigoare sau bucurie? Cum ar trebui să arate echilibrul real în clasele primare?
În realitate, performanța și jocul, rigoarea și bucuria nu ar trebui privite ca opuse. În clasele primare, echilibrul real apare atunci când aceste elemente se completează și se susțin reciproc. Obținerea performanței nu presupune renunțarea la joacă, iar rigoarea nu înseamnă pierderea bucuriei. Ele pot fi privite ca ingrediente ale aceluiași proces educațional. La acestea se poate adăuga și umorul, care are un rol important în clasă și care transformă învățarea într-o experiență vie și memorabilă.
Consider important să cultivăm spiritul competitiv în forma lui sănătoasă, cu valențele lui pozitive: ambiția de a deveni mai bun, dorința de progres și capacitatea de a depăși momentele de eșec. La vârste mici, competiția nu ar trebui să însemne presiune pentru rezultate, ci mai degrabă o ocazie de învățare și de formare a caracterului.
În școala noastră susținem copiii să participe la competiții școlare atunci când își doresc și când au potențial. Miza principală nu este neapărat premiul, ci experiența: să se familiarizeze cu gestionarea emoțiilor, cu rutina și exigențele unei competiții, să înțeleagă că performanța se construiește în timp și că presupune încercări repetate. De asemenea, copiii învață că un rezultat mai puțin bun nu este capătul drumului, ci doar o etapă firească în procesul de creștere.
Atunci când copilul se simte încurajat, când învață într-un mediu echilibrat, în care există și disciplină, și bucurie, performanța apare firesc, ca rezultat al calității procesului de învățare, nu al presiunii puse asupra lui.
• Cum știe un părinte că lucrurile merg bine? Care sunt semnele unui mediu sănătos – și că un copil se dezvoltă armonios, dincolo de note?
Un părinte își poate da seama că lucrurile merg bine nu doar din note sau rezultate academice, ci mai ales din felul în care copilul se raportează la școală și la procesul de învățare.
Un prim semn important este faptul că își dorește să revină la școală în fiecare zi. Copilul merge cu plăcere, fără anxietate sau rezistență. De asemenea, are ceva de povestit când ajunge acasă: vorbește despre activități, despre colegi, despre lucruri noi pe care le-a descoperit. Un alt indicator foarte bun este curiozitatea care continuă și dincolo de orele de curs. Copilul caută să afle mai multe despre un subiect discutat la școală, pune întrebări, explorează, citește sau încearcă să explice acasă ceea ce a învățat.
Contează mult și modul în care vorbește despre școala lui. Atunci când copilul vorbește cu plăcere despre clasă, despre colegi sau despre activitățile de la școală cu prietenii și rudele, acesta este un semn că se simte în siguranță și aparține acelui mediu.
Un semn foarte important al unui mediu educațional sănătos este și relația copilului cu greșeala. Atunci când copilul nu se teme să spună că a greșit sau că nu a avut un rezultat foarte bun, când poate vorbi deschis despre acest lucru și are motivația de a merge mai departe și de a încerca să fie mai bun, înseamnă că învățarea este trăită ca un proces, nu ca o sursă de presiune.
• Vedem tot mai des copii care ajung la școală deja obișnuiți cu ecrane, conținut rapid și stimulare constantă. Cum îi regăsiți pe copii, la ciclul primar?
Vedem, într-adevăr, tot mai des copii care sunt obișnuiți, încă de la vârste mici, cu stimularea rapidă oferită de ecrane. Din acest motiv, cred că prima regulă clară trebuie să fie aceea că telefonul nu își are locul la școală, mai ales în ciclul primar.
La această vârstă, pauzele ar trebui să însemne mișcare, joc și interacțiune directă. Copiii au nevoie să alerge, să se joace, să socializeze. În școala noastră acest aspect este extrem de important, de aceea asigurăm cursuri de înot, spații pentru joacă și teren de sport, toate în campusul LTN. Ne dorim ca pauzele să fie cu adevărat active, iar copiii să își consume energia într-un mod sănătos, pentru a reveni apoi la activitățile de învățare cu mai multă concentrare.
Pe de altă parte, rolul familiei este esențial. Dacă un copil își formează acasă obiceiul de a petrece mult timp în fața ecranelor, este firesc ca el să caute aceleași stimulări și la școală. Va încerca să găsească orice moment pentru a ajunge la un ecran sau chiar să ocolească regulile. De aceea, echilibrul trebuie construit în primul rând în mediul familial.
Din observațiile mele, pot spune că dorința foarte puternică de a ajunge cât mai repede la ecran începe să apară mai vizibil în jurul clasei a III-a. Probabil aceasta este și vârsta la care mulți părinți se gândesc să ofere copilului primul telefon personal. Din punctul meu de vedere, este o decizie care ar trebui analizată cu multă atenție, pentru că, la această vârstă, copiii au încă nevoie mai ales de mișcare, joc și interacțiune directă cu ceilalți.
La LTN, elevii noștri au la ei zilnic un chromebook, iar tehnologia este integrată în procesul de învățare. Facem acest lucru nu doar pentru a fi în pas cu vremurile, ci și pentru că eficiența resurselor digitale în educație este deja bine documentată, iar experiența noastră confirmă acest lucru. Totuși, cheia rămâne echilibrul: utilizare moderată, ghidată pedagogic și completată de experiențe reale de învățare și socializare.
• Inteligența artificială intră deja în educație. Ce înseamnă asta pentru un copil de 7–8 ani? Este un sprijin sau un risc?
Am avut ocazia să înțeleg mai bine modul în care funcționează aceste tehnologii, participând la cursuri internaționale de formare în domeniul inteligenței artificiale, alături de câțiva profesori din cadrul LTN. Experiența aceasta mi-a oferit o perspectivă suficient de clară încât pot să afirm că, în cazul copiilor de vârstă mică, la nivelul ciclului primar, inteligența artificială reprezintă mai degrabă un risc decât un sprijin direct.
Copiii de 7–10 ani se află într-o etapă în care trebuie să își dezvolte gândirea proprie, capacitatea de a formula idei, de a face conexiuni și de a depune efort intelectual. Dacă inteligența artificială intervine prea devreme în acest proces, există riscul ca ea să înlocuiască tocmai exercițiul mental de care copiii au nevoie pentru a se forma. Din acest motiv, consider că accesul direct al copiilor mici la astfel de instrumente ar trebui limitat sau evitat.
Pe de altă parte, inteligența artificială poate deveni o unealtă extraordinar de eficientă pentru profesorul de învățământ primar. Ea oferă posibilități aproape nelimitate de a crea materiale educaționale, de a genera resurse didactice variate și de a sprijini diferențierea învățării, astfel încât activitățile să fie adaptate ritmurilor și nevoilor diferite ale copiilor.
La LTN facem pași importanți în această direcție. Îi sprijinim pe profesorii noștri să învețe cum să utilizeze responsabil instrumentele bazate pe inteligență artificială în activitatea lor zilnică, fie că este vorba despre planificarea lecțiilor, crearea de materiale didactice sau optimizarea unor activități administrative. În acest fel, tehnologia rămâne un instrument în mâna profesorului, folosit în beneficiul procesului educațional, fără a înlocui experiența autentică de învățare a copilului.
• Dacă un părinte ar trebui să urmărească un singur criteriu atunci când alege școala pentru ciclul primar, care ar fi acela?
Dacă ar fi să aleg un singur criteriu, cred că acesta ar trebui să fie măsura în care școala reușește să vadă copilul ca pe o individualitate și să îi susțină dezvoltarea în ansamblu, nu doar performanța academică. În primii ani de școală este esențial ca învățarea să fie personalizată, adaptată ritmului, stilului și nevoilor fiecărui copil. Copiii nu învață toți la fel și nu evoluează în același ritm, iar o școală bună este aceea care reușește să observe aceste diferențe și să lucreze cu ele.
În același timp, este important ca școala să aibă grijă de întregul univers al copilului: curiozitatea lui, imaginația, relațiile cu ceilalți, dorința de a descoperi lumea. Acest lucru se vede în experiențele pe care școala le oferă: ieșiri frecvente în afara clasei, ateliere organizate în școală, întâlniri cu oameni care pot inspira copiii sau proiecte care le lărgesc orizontul.
La LTN, de exemplu, ne dorim să le oferim copiilor astfel de experiențe. Organizăm activități care stimulează creativitatea, precum concursul de scriere creativă „Poveștile orașului”, întâlniri cu scriitori și alte inițiative care îi ajută pe elevi să descopere bucuria exprimării și a imaginației. De asemenea, considerăm că mișcarea și sportul sunt o parte esențială a dezvoltării armonioase. De aceea, copiii au acces la facilități sportive chiar în campus, inclusiv la bazinul de înot, dar și la diverse cursuri extracurriculare.
Acest mod de a privi educația stă la baza modelului educațional care ne ghidează activitatea la LTN. Rezultatele se văd în timp, în evoluția copiilor, în felul în care devin mai încrezători, mai curioși și mai autonomi. Se văd și în calitatea relațiilor pe care le construiesc între ei, în dinamica sănătoasă a comunității noastre școlare și în felul în care copiii ajung să se simtă parte dintr-un loc în care sunt înțeleși și susținuți.
Sunt profesor și specialist în domeniul educației, cu peste 20 de ani de experiență didactică în învățământul preuniversitar, la nivel primar și gimnazial, completată de aproape un deceniu de activitate în administrația publică centrală, în domeniul finanțării din fonduri europene a proiectelor destinate educației.
Din 2017 fac parte din echipa Liceului Teoretic Național, unde valorific experiența didactică și competențele de management pentru a susține modernizarea educației și schimbarea paradigmei tradiționale din învățământul românesc.
În articolele mele abordez teme legate de educație, dezvoltare profesională și transformarea sistemului educațional. Cred în puterea exemplului și în rolul inspirației în formarea elevilor și a comunității educaționale.
Liceul Teoretic Naţional – Ciclul Primar